Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Iunie 2012

ImageFosta acest Celibidache un fiu al Romanului. Unul din putinii fii cunoscuti care au iesit din targusorul meu de bastina. Acum 100 de ani se nastea intr-o casa de oameni instariti. 

Eu am fost acasa la el de nenumarate ori, despre el am aflat prima data de la profesorul meu de flaut. Spunea acest profesor, cu vocea lui cuminte, despre ce nazbatii facea Celibidache cel mic si ca, acea camera unde ne stupeam noi plamanii sa facem muzica, era chiar camera lui preferata. O camera scunda, ca un holisor unde isi tinea el jucariile, copilaria si sufletul cel mai dulce al oricarui om. 

Eu fiind de varsta lui la vremea aia, era normal sa incep sa ma identific cu strengarul Celibidache, sa ma autoidentific cu el si chiar ma gandisem la un moment dat sa-i scriu o scrisoare. Cum nu aveam nici adresa si nici bani de timbre mi-a trecut dorinta aceasta. Scrisoarea am scris-o, insa a ramas scrisa pe un caiet pe undeva. 

Am fost un elev mediocru al scolii de muzica. Cu indulgenta spun mediocru, de fapt eram sub medie. Motivele… motivele le-am scris si le-am sters, nu au relevanta. 

Eu insa am invatat un lucru de la Celibidache, un lucru care ma face sa ma simt mai presus decat toti muzicantii. Si anume ca muzica in sine este o expresie a sufletului. De la compozitie pana la executie acest lucru nu poate fi ignorat. Celibidache, si succesul lui s-a datorat faptului ca el nu a uitat nicodata lucrul asta. Sigur, se poate specula ca o mare influenta in cariera lui ar fi avut-o aplecarea lui spre filosofie si matematica. Dar ne-am insela. Celibidache a fost unul din putinii dirijori in care s-a intruchipat cinstea, talentul si cunoasterea si asta l-a dus pe culmi. 

Astazi auzim mereu ca publicul este cel pentru care se canta, ca publicul este viata artistului, ca publicul decide, etc. 

NU!  Pentru Celibidache publicul era tolerat. Celibidache le dadea voie altor oameni sa guste din dulceata creatiei lui. Cand creatia sa era completa, sublima, ceilalti erau tolerati sa impartaseasca din ea. Concertul era pentru el un fel de ziua portilor deschise, nu tinta lui finala. 

Ca sa va explic mai clar Celibidache era un cultvator de droguri pentru consumul propriu, care mai vindea din ele sa-si asigure subzistenta. In drogul asta numit muzica isi gasea el fericirea si scopul, restul erau doar mijloace, uneltele necesare lui sa-si asigure doza. 

Nu va mai vorbesc de apropierea holistica fata de muzica, de cum cultiva el artistii si cum ii aducea la forma potrivita, de coeziunea orchestrei si de socul pe care il suferea orchestra in urma pregatirii unui concert cu Celibidache, ca informatiile astea le gasiti pretutindeni.

Va mai las cu un singur lucru. Noi, muritorii de rand care nu am avut sansa sa fim tolerati vreodata de Celibidache, nu putem intelege niciodata magnitudinea creatiei lui.

Din nefericire, a privi un concert inregistrat al lui Celibidache, cu toata fidelitatea si tehnica de reproducere disponibila, e ca si cum ne-am uita la casa lui Celibidache in timp ce el e proprietarul casei si tocmai face sex salbatec in salonul de oaspeti.

Chapeau magnificule, odihneste-te in pace.

Anunțuri

Read Full Post »

TVR nu uita!

Scriu articolul asta in samn de solidaritate cu dAimon si cu alte mii de romani revoltati.

Societatea de Radio si televiziune are ca scop declarat urmatoarele:

–          Furnizăm informaţie onestă, echidistantă şi actuală, care stimulează formarea unei opinii proprii, neinfluenţate, asupra realităţilor româneşti şi internaţionale.

–          Promovăm educaţia, în toate dimensiunile ei.

–          Încurajăm gândirea critică şi implicarea responsabilă a cetăţeanului.

–          Oferim divertisment de calitate, sprijinind producţiile şi producătorii autohtoni.

–          Suntem aproape de publicul nostru, atât prin conţinutul editorial, cât şi în comunicarea directă.

 

In conceptia mea, SRTV este o companie a carei principala activitate este informarea romanilor. Din aceasta cauza fiecare platim o anumita taxa. Acest lucru inseamna ca televiziunea este in principiu un serviciu esential statului, si deci persoanelor care il alcatuiesc: cetatenii romaniei.
De curand se intrevede o schimbare de paradigma, si SRTV a inceput sa se comporte intr-un mod tipic unei televiziuni comerciale, aducatoare de profit. SRTV nu are ca scop aducerea de profit statului. Daca SRTV vrea sa fie o societate comerciala sa inceteze a mai taxa cetatenii Romaniei. Daca insa SRTV doreste sa ramana ceea ce a fost creata, si anume un organism care se ocupa cu asigurarea disponibilitatii informatiei, atunci sa se opreasca din a mai actiona distructiv.
Datorita incapacitatii tehnice si financiare SRTV intampina dificultati in a stoca, difuza, prezenta materialele produse prin intermediul internet. Din aceasta cauza multe din emisiunile TVR sunt inregistrate si salvate pe diverse websituri care permit stocarea gratuita a materialelor video: Youtube, Trilulilu, Vimeo, etc. Acest lucru este facut voluntar de diverse persoane cu scopul de a oferi posibilitatea revisionarii materialelor SRTV, facilitate care nu este si nu cred ca va fi disponibila vreodata pe siturile lor din imposibilitatate tehnica.
Astfel, aceste persoane, voluntare repet, fara a-si insusi vre-un venit din aceasta activitate sau din activitati conexe aduc un aport urias pentru romani si Romania. In loc ca SRTV sa observe faptul ca ceea ce fac acesti oameni este exact ceea ce s-a dorit prin infiintarea SRTV, acestia se ocupa cu scoaterea acestor materiale de pe aceste situri invocand drepturi de autor.
Au disparut sute de videoclipuri care erau folosite pentru documentare, au disparut mii de materiale privitoare la evenimente istorice, au disparut sute de referinte culturale. In loc sa aduca un serviciu comunitatii de romani din tara si de peste hotare SRTV s-a erijat intr-un veritabil cenzor de informatii. Informatii platite de noi, de fiecare.
In loc ca SRTV sa fie extaziat de faptul ca programele sale au cautare in randul publicului si ca ei isi fac datoria pe care s-au angajat sa o faca, acestia confunda proprietatea poporului cu proprietatea lor personala.
Sa simplificam: noi va dam bani ca voi sa ne asigurati informatii. Informatiile nu sunt proprietatea voastra ci a noastra, a fiecarui individ care are cetatenie romana.
Capetele din SRTV care au decis cenzurarea informatiilor in acest fel ar trebui sa fie judecate pentru abuz si insusirea de bunuri fara drept.

Read Full Post »

Am auzit un ranced sunet

Si-apoi un glas rastit la geam

Chiar cand speram sa am un preget

Sa vad cum plange al meu neam

Chiar cand priveam cu inclestare

In ochii firavilor fii

Si asteptam cu disperare

Sa nu fiu smuls dintre cei vii,

Chiar cand nevasta-mi cea aprinsa

Topindu-se ca lumanarea

Cercand ca’n voceai cea invinsa

Sa nu ii simt eu disperarea

Atunci veni unealta legii….

O, lege ce sub mine-ai stat,

Nu te-am crezut sa imi dai lectii

Sa ma aduci in punct de mat.

Apoi vazui hartia sluta

A celor ce-au venit sa muste

Si din tot ce scria pe bruta

Atat am inteles:CATUSE!

CATUSE? Asta vreti sa-mi puneti?

Nu eu v-am dat eu tot ce-am avut?

Si-acuma vreti ca sa ma duceti,

In lanturi grele decazut?

S-o credeti voi ca sunt acela

Sa va mai tolerez cutuma

Imberbilor in ale legii

Nu stiti ca legea-mi este muma?

Au nu stiti voi ca eu sunt EU?

Ca nu sunt chiar un oarecare

Cine te crezi ma semizeu?

Voi credeti ca eu n’am pistoale?

Ba am. E unul in birou…

Acesta imi va face parte…

Urmati-ma deci domnilor

„As vrea doar sa-mi mai iau o carte….”

pentru Lotus

 

Clarificare:

Aceasta poezie este o poezie. Asta inseamna ca ea nu este un elogiu, nu este o critica, nu este o exprimare a unei opinii politice ci doar o poezie. Am incercat sa surprind momentul arestarii si al tentativei de suicid asa cum ar fi fost ea vazuta de catre Nastase. Este irelevant daca respectivul avea dreptate sau nu, poezia incearca sa surprinda situatia din perspectiva lui si incearca sa fie onesta.

Read Full Post »

Acuma se poate verifica pe blog la mine ca eu am sustinut-o pe Ana Birchall desi face parte dintr-un partid in care am incredere cat intr-un lemn de cui, si anume PSD.

Si eu am sustinut-o deoarece este un om de o anumita statura academica si de care ar cam fi nevoie in tara asta.

Da vedeti voi ca nu e suficienta treaba asta: sa stii trebuie sa mai si vrei si mai trebuie sa ai si curaj si viziune.

Mi-am amintit ca singura persoana in care am cat de cat incredere din PSD este respectiva persoana, si ca ea mai si este doctor in drept. Asa ca am dat o raita pe la ea pe blog sa vad ce mai zice, ce mai invarte, cu ce se mai lauda.

Gasesc pe blog acolo niste referiri la situatia din ICR unde exista o reactie de revolta la adresa lu Patapievishi, din considerente personale cum reiese din text dar si considerente de etica. Ea mentine ca ICR ar sta mai bine sub senat, ca more heads are better than one, ca Patapievishi se tine de scaun, ca ar fi moral sa demisioneze, etc.

In celalat post scrie despre scandalul cu Dottore unde prezinta ca argument povestea oficiala a PSD cu Ion Diaconu ca el a scris prefata cartii si de astea.

Dupa cum vad eu timelineul de acolo si cronologismul Ana Birchall a scris inainte sa fi aparut documentele prin presa subliniate cu verde, albastru, galben si binenteles portocaliu, ceea ce ma face sa cred ca doamna Birchall nu a consultat documentele si a luat toata tarasenia ca pe un episod din serialul pixelul albastru.

Acuma asta nu e de blamat in cazul ei, stie toata lumea ca ea a fost printre primele care a avut de suferit in urma unor atacuri si denigrari, poate chiar cea mai mizerabila inscenare politica din Romania postdecembrista ea a indurat-o. Asa ca trebuie sa intelegem reticenta ei in a mai crede in astfel de dezvaluiri anonime.

Insa la comentarii incep sa apara intrebari si insistente din public pentru o opinie de Doctorand in domeniu si care ar fi reactia ei daca ar fi confirmata plagiatura lui Ponta. Deasemeni ce ar fi moral sa se intample. Aici Ana Birchall refuza sa comenteze. In fine este o intreaga drama acolo cu insistente ca sa ia o pozitie, cu dezamagiti, cu partizani, etc.

Si atunci mi-am adus aminte de cuvantul asta „insolventa”. Doamna este specialist in „insolventa” si teza ei de doctorat chiar asta a fost: Tema lucrarii de doctorat a fost “Dreptul falimentului aplicat sistemelor bancare din tarile Central si Est Europene”- o analiza comparativa a dreptului falimentului aplicabil sistemului bancar din SUA, Marea Britanie, Franta, Germania, Romania, Ungaria, Polonia si Cehia.  Asta la Yale law school.

Deasemeni a fost titularul cursului “Procedura Insolventei: Reorganizarea judiciara si Procedura falimentului” la Universitatea Ovidiu din Constanta si Universitatea “Dimitrie Cantemir” din Bucuresti.

Deci putem sa spunem ca ea face cercuri in jurul oricarui om din USL in privinta procedurilor de insolventa.

Hidroelectrica e o poveste cu insolventa, o poveste unde expertiza ei este indispensabila pentru guvernul asta de vrajeala inter-electorala.

Pai eu zic sa alegem: ori suntem Doctori ori nu mai suntem. Ori suntem academici respectabili si atunci dam cu plagiatorul de pamant, ori suntem ca si ceilalti, caz in care asteptam pomana de la aia mai mari, si incercam sa nu suparam pe nimeni in speranta ca intr-o zi sacrificiile noastre vor fi remarcate si rasplatite.

Doamna Birchall…. in politica conteaza sa faci lucrul potrivit la momentul potrivit, iar integritatea  este cel mai scump lucru pe care il poseda un politician. Dumneata dintre toti ar trebui sa stii cel mai bine treaba asta.

Read Full Post »

I am writing this because i have been acused of not doing anything to promote romanian culture. Therefor i have decided that here on out i shall translate emblematic romanian poetry that has not been yet translated in English, or that has been translated in a unflattering fashion.

Radu Gyr:

A Call to Battle
The pain of batles wich were lost
The pain of wounds deep in your core
Are nothig when compared to those
Of arms that fighthing will no more

As long as heart is strong and true
How relevant are broken bones?
When your flag rises in the blue
Would you then care of broken swords?

You’re not defeated when you bleed
And neither when you’re full of tears
The true defeat is only when
You choose to give up on your dreams.

 

This translation is more of an adaptation for the love of keeping a somewhat melodic feel and compromising as little as possible of the actual used words.

 

Read Full Post »

Cioran

Ba voi stiti cine a fost Cioran si ce a scris el? Ca tot va radeti ca muta la penis de Lia Olguta Vasilescu. 

Acuma serios, cat e gluma e panarama, da’ voi chiar citi-ati scriitura lui? 

Da, este de rasu plansu ca o absolventa la litere ajunsa mare om politic sa nu stie ce e ala un Cioran si din ce partid face parte. 

Eu am citit din Cioran, sincer nu prea mi-a placut ce a scris ( mi se pare prea deprimant si dificil) da poate sa fie si un caz de „nuntelegi tu umoru”. 

Acuma vad toate sculele astea internetice ca se apuca sa o atace pe inculta asta si sa rada de ea, ceea ce e foarte bine, dar hai sa mai privim si la noi cu ocazia asta si la starea de degradare intelectuala in care ne balacarim. 

Fratilor, ma uit la ProTV Int. Nu inteleg ma oameni buni ce rost are televiziunea aia. E un fel de teatru macabru, un mausoleu al mediocritatii ce se intampla acolo. Vad dimineata niste stiri si niste comentarii de ma ma ma… Si e trist! Si eu care aveam impresia ca ProTV e un canal destul de serios (acum 10 ani ce-i drept ca nu am mai urmarit) si ca TVR era un post de cacat. 

Eram eu asa de imbecil pe vremea aia? Cum am putut sa ma uit la asa ceva ma depaseste si ma sperie.

Si ma uit la TVR international. mai vad o dezbatere, mai vad un documentar, o stire culturala, o chestie. Aceleasi matrite ca in perioada postrevolutionara imediata in ceea ce priveste divertismentul dar in rest sunt oameni mah! Oameni ca si mine, cu interese diverse, cu chestii interesante, cu chestii aiurea, etc. 

Dar la Pro TV sa fereasca Dumnezeu ce porcarie e acolo. hai sa zic stirile sunt ok, asta nu pot sa ma plang dar in rest… Ce e aia Maruta, Povestiri de noapte, SERIALELE! BA! futuva neamu cu actorii vostri imbecili. De unde ii scoateti ma ca nici macar nu deschid gura cand vorbesc, vorbesc cu gura intredeschisa, semn de trac si de fals. Copii de 12 ani care se dau pe net si se filmeaza in scenete aiurea sunt mai convingatori ca voi. 

Domnu scenarist de la Las Fierbinti! De ce nu ii impusti dracului in cap pe regizorul si pe inginerul de sunet? Cum rezisti mai omule sa-ti terfeleasca munca prin noroi si sa te discrediteze intr-asa un hal? 

Si actorii aia… ba niste actori in serialul ala, de ar tine toata Romania holbata in televizor, langa niste incompetenti si niste ratati profesional de cea mai joasa speta.  Pai e ala care joaca betivul, ala care joaca primarul, care sunt actori, si ii pui langa panaramele alea care joaca ca la filmele vacanta mare?

Il Iei pe Malaiele si il lasi sa se deprecieze in halul asta? 

Muie domnu regizor! Multa muie ca esti un lenes si un imbecil care nu stie ce i s-a dat pe mana.

 

In fine….

Read Full Post »

Aventuri Romascane

Un romascan pe nume Florin isi facea ca tot omul gospodar treaba prin curte. Azi avea de munca, trebuia sa sape o latrina noua si se apucase de dimineata ca sa nu il prinda naduseala amiezii cu harletul in mana. Pe margine chibituia Floaca, cainele de talie medie din dotarea gospodariei, in pozitia sezut si cu coada fluturand dreapta stanga, ca orice caine interesat de activitatea stapanului.

Si cum sapa el acolo mai dadea peste pietre (deh, ca asa e pamantul intre rauri mai dai de pietre) si injura corespunzator enervat ca orice om cand avantul ii este oprit brusc. Devenise mecanic dupa un timp:

Hrsti-DING! fututs pe ma-ta, HAM HAM HAM! si cainele fugea dupa ce aruncase el din groapa mai in joaca, mai temator pentru siguranta stapanului.

La un moment dat a dat peste ceva metalic. A incercat sa dea cu harletul mai pe o parte sa scoata dar iar a lovit, era ceva mai solid.

-Da ce pastele…? zise Florin cu naduf si se chirci langa harlet sa dibuiasca cu mana. Cum baga el mana da de un bulumac de metal incretit. Il trage afara incleiat de pamant si il scutura in lehamite sa vaza ce descoperire a facut.

In secunda 2 i se bulbuca ochii in cap cand realizeaza ca tocmai este fericitul posesor al unei grenade defensive. Creierii infierbantati incep sa analizeze produsul. Armata a facut si a aruncat cu de astea. Isi aduce aminte nitel de detaliile tehnice. Vede cuiul la locul lui, grenada… grenada, o grenada cat se poate de normala.

Se uita in dreapta, in stanga, se scarpina in cap si isi zice:

-Ba de unde dracu am eu grenade in curte ma Floaca?

Decizia a venit instant: Ma duc sa o predau! trebuie sa o predau ca e periculos.

Si cum a zis asta, asa cum era el in salopeta, cu bocancii de lucru in picioare o lua de-a dreptul spre poarta.

-Ude te duci mai betivule? Se aude din urma, Ai terminat de sapat? uite asa faci tot timpul!

Nevasta recalcitranta… uitase ca mai are si asa ceva pe moment. Acuma ce sa faca? Sa se intoarca din drum nu-i bine ca-i merge rau, sa-i zica ca are o grenada la el? Feri doamne, cine stie ce mai incepe sa creada. Sa o lase asa in necunostinta de cauza sa urle dupa el pe strada? Dilema ii blocase picioarele si asa destul de slabite in urma socului initial produs de descoperirea explozibilului in batatura… Se opri langa gard sa ii faca semn sa vina la poarta. Semn inutil de altfel nefasta fiind deja angajata pe traiectoria respectiva.

-Un’ te duci? Zi imediat un’ te duci? La Mitica, sunt sigura, hai minti!

-Fii atenta la mine cand vorbesc.

Florin nu stia, adica nu mai tinea minte, dar de fiecare data cand utiliza expresia semnaliza ca s-a intamplat un eveniment grav. Femeia tinea minte insa-ori instinctiv ca si cainele lui Pavlov, ori rational, cunostea lucrul asta. El mai putin.

-Am gasit in curte o grenada si ma duc la politie sa o predau.

-….

-Ai inteles? nu mai urla ca o zarghita ca nu merg la baut. Treci in casa si ma astepti pana viu. Ia si leaga cainele sa nu mai umble prin curte sau sa se apuce de sapat pe acolo.

Femeia puse mana la gura si se conforma. Ar fi vrut sa-i zica sa ramana, sa nu o lase singura, sa nu se duca singur sa ii sara de gat sa-l opreasca cum ar fi facut cand erau ei tineri si emotiile erau mai importante pentru ea decat respectul de sine. In schimb a ramas lipita de poarta cu naframa usor stramba si privirea in gol.

-Ai inteles? repeta Florin si dupa ce primi semnul de aprobare din cap a femeii porni grabit pe strada.

Acuma sectia de politie era la mama dracu pe partea cealalta de oras. Nici nu ar fi vrut sa mearga pana acolo cu grenada in buzunar. La cateva strazi mai incolo era o sectie de Jandarmerie. Isi zise ca tot una, si purcese intr-acolo.

Ajunse destul de repede si intra in incaperea racoasa postandu-se in fata unui ghiseu unde statea un jandarm care vorbea la telefon. Il lasa pe acesta sa termine discutia si apoi i se adresa:

-Sa traiti.

-Mnaziua… ziceti.

-Aaaa…. zise si in mintea lui cauta un fel de a spune ceea ce nu era usor de spus, dar sa iasa intr-un fel mandru ca nu-i lucru putin. Am o grenada! icni el gatuit de emotie si transpirat, etaland cu palma deschisa motivul pentru care se afla acolo.

In momentul ala jandarmul se ridica incet in picioare, se ingalbeni la fata si incepu sa transpire. Mana dreapta inca tinea telefonul, iar mana stanga se ridica langa piept in semn de respingere.

– Nu… NU… te rog eu! Am copii acasa, intelegi? SERGENT! Stai listit.. nu….

Florin ramasese cu grenada in mana intinsa. Apoi printr-un gest cat  se poate de fluid depuse grenada pe tejghea si zambi binevoitor.

-Am venit sa o predau. Am gasit-o in curte cand sapam(parca nu dadea bine WC cu sobrietatea momentului)… cand sapam. Si am venit sa o predau.

Jandarmul speriat bulbuca ochii si ramase pe moment intepenit, tocmai in momentul in care in incapere intrara val-vartej alti 3 jandarmi.

-Ce faci ma omule cu grenada?  Ma voi nu sunteti intregi la cap! Doamne maica… Ce cauti ma cu grenada in sediul Jandarmeriei ma? Ai?

-Sa o predau.

-Sa o predai… (spre ceilalti jandarmi) sa o predea…. vai de capul…. Sergent!

-Da sa traiti!

-Inchide usa cu cheia sa nu mai intre nimeni, Vasilescu!

-Ordonati!

-Suni imediat la astia de la petrodava si zi-le sa trimita pirotehnistii aici de durgenta ca am o grenada de dezamorsat. Barsan!

-Nu-i aici, e liber…

Atunci tu…

-…Pascu

-Pascu!

-Ordonati!

-Il iei pe civil si mergi cu el sa dea declaratie ce si cum e cu grenada.

……………………………………………………………………..

Peste 3 ore:

-Asa ma nea florine sa umbli matale cu grenada prin oras? Da esti inconstient, daca exploda ? Daca te impiedicai dracu si te gaseam pe 300 de metri patrati sa te culegem cu penseta?

-Asta e, nu mi-am dat seama, eu am zis ca sa o predau. Si asa m-am grabit… De unde sa stiu?

Pirotehnistul trase din tigare si isi mai facu o cruce, una din multele cruci care fusesera facute in ziua aia la sediul Jandarmeriei. De altfel cu toata tevatura se simtea oarecum multumit, chiar daca fusese destul de terfelit verbal pentru lipsa de inspiratie. Facuse totusi un lucru bun, de curaj dand dovada de barbatie si simt civic. Altfel se vor uita de acum vecinii la el.

De acum o sa-i schimbe porecla in Grenadierul, spaima jandarmilor, sau explozivul, isi zambi el multumit.

Hai ca e bine ca nu s-a intamplat nimic.

Inspirat din:

http://news-roman.ro/categorii-stiri/eveniment/3007-a-mers-cu-grenada-prin-ora#addcomments

Read Full Post »

Older Posts »