Toti care ati avut ocazia sa stati de vorba cu veterani veti fi gasind cativa care sa va spuna ca au fost pana la Cotul Donului si pe urma pana in muntii Tatra.
La Cotul Donului a fost de fapt cel mai mare dezastru al Armatei Romane din istorie, unde au cazut mai mult de 200 000 de ostasi romani. Se scriu insa foarte putine despre acest eveniment. Nu se stie de ce dar presupun ca si dezastrul pe o scara asa de mare a facut ca opiniile despre eveniment sa fie diferite. Nemtii dadeau vina pe romani, romanii pe nemti, nemtii pe nemti, romanii pe romani, ungurii pe italieni, ca la razboi.
Nu sunt strateg militar si nici nu ma pretind a fi unul dar sunt niste fapte care le consider demne de mentionat care au aparut relativ recent.
Armata Sovietica incerca de luni bune sa respinga fortele Axei si arunca in lupta toate fortele disponibile. Asa de necesara le era aceasta victorie incat datorita inconsistentelor de productie trimiteau in lupta cate un radio la patru tancuri, celebrul sistem o pusca la 2 oameni si comisarii NKVD cu mitraliera in spatele trupelor ofensive. Acolo era ori la bal ori la spital pentru armata sovietica. Nu am sa va plictisesc cu toate detaliile bataliei deoarece se gasesc pe Wikipedia si in mai multe portaluri despre batalia de la stalingrad, certe sunt insa urmatoarele evenimente:
Punctele de trecere peste Don erau 2 poduri pe care comandamentul Roman le-a vrut distruse insa din cauza legendarei incapatinari germane acest lucru nu s-a intamplat.
Armata Romana epuizase echipamentul de lupta antitanc si cerea insistent aliatului German o reinarmare corespunzatoare pentru a se sustine frontul fara pierderi majore- nici asta nu s-a realizat.
Pe 19 noiembrie 1942, Armata Roşie a declanşat Operaţiunea Uranus. Unităţile sovietice, aflate sub comanda generalului Vatutin erau constituite din trei armate complete: Prima Armată de Gardă, Armata a 21-a şi Armata a 5-a de Tancuri, toate având un total de 18 divizii de infanterie, 8 brigăzi de tancuri, 2 brigăzi motorizate, 6 divizii de cavalerie şi o brigadă antitanc. Pregătirile pentru atac au putut fi auzite de români, care au cerut neîncetat întăriri, dar au fos refuzaţi din nou. Slab echipată şi copleşită numeric, Armata a 3-a Română a fost pur şi simplu pulverizată de atacul masiv sovietic după o luptă crâncenă de o zi, lăsând descoperit flancul Armatei a 6-a Germană.
O a doua ofensivă sovietică a fost lansată la sud de Stalingrad, în zona apărată de Armata 4-a Română. Această armată, compusă în principal din unităţi de cavarerie a cedat aproape imediat. Forţele sovietice şi-au continuat înaintarea către vest într-o mişcare de învăluire, făcând joncţiunea lângă oraşul Kalaci după două zile, încercuind fără scăpare forţele Axei. Aproximativ 250.000 de soldaţi germani, români şi italieni, ca şi câteva unităţi croate şi o serie de unităţi auxiliare de voluntari au fost prinşi în acestă încercuire. Alături de ei s-au aflat şi civili sovietici şi câteva mii de soldaţi sovietici căzuţi prizonieri în luptele cu germanii.
De aici se stie care au fost urmarile incercuirii si dezastrul.
Ceea ce nu se prea stie este opinia celor de atunci ca au fost tradati. Tradati de catre un anume General Constantin Sanatescu, cunoscut de fapt ca principal oponent al lui Antonescu. Practic previziunile rusilor, atacurile precise de artilerie, anihilarea armatei a 4-a aproape imediata au fost lucruri surprinzatoare pentru partea noastra, practic un masacru foarte exact si bine elaborat, o calitate care le lipsise sovieticilor pana in acele zile. Stiau si unde sa loveasca, si cu ce sa loveasca.
Daca ceea ce a fost pe front au fost supozitii, la intoarcera in tara si desfasurarea evenimentelor urmatoare a venit sa confirme temerile celor ramasi in picioare dupa dezastrul din Cotul Donului.
Sanatescu a fost singurul General Roman care nu a fost impuscat pentru inalta tradare sau incarcerat. La intoarcera in tara Sanatescu a condus primul si al doilea guvern dupa arestarea lui Antonescu. Sănătescu a fost ultimul general al Armatei Române înmormântat, în 1947, cu onoruri integrale datorate gradului său.La preluarea puterii de catre sovietici a fost inlaturat, ceea ce nu stia probabil este ca nimeni nu are incredere in tradatori, mai ales cei in a caror favoare ai tradat.
Nu imi fac iluzii sa cred ca daca nu ar fi fost asta am fi castigat razboiul, nu… am fi pierdut insa onorabil cu siguranta.
Cand eram noi batrani 