Poveste romascana

Merg pe principiul ca istoria nu trebuie uitata.

In Orasul Roman exista o unitate militara situata pe bulevardul Republicii vis-a-vis de Liceul 2.

Dupa cate tin minte UM 01118 se numea pana la intrarea in Nato. Unitatea militara a fost dezactivata pentru o buna bucata de timp in anii 80, ramanand numai un depozit de munitii si un pluton de paza. Motivul desfiintarii este inca unul controversat. Oficial, dupa informatiile primite in copilarie de la militarii in termen in schimbul unui pachet de Carpati original si de la subofiterii care frecventau barul de langa unitate unitatea s-a desfiintat deoarece baietii cu ochi albastri de la contrainformatii au furat drapelul de lupta. Neoficial batranii povestesc despre un lucru mult mai infiorator.

Se povesteste ca era un subofiter foarte dur care bea cam mult si era foarte instabil. Ofiterul asta era tinut de cineva cu functie de undeva de sus si oricat au incercat comandantii nu au reusit sa-l inlature. Pe fondul consumului de alcool si a presiunilor psihice acesta s-a prezentat intr-o noapte la corpul de garda si a cerut sa inspecteze armele. Dupa ce i s-a incredintat arma a intrat cu ea intr-un dormitor si a descarcat 30 de boabe pe foc automat in soldatii care dormeau dupa care a parasit unitatea. Se spune ca 6 si-au pierdut viata si 4 au ramas invalizi.

Ca urmare Unitatea a fost desfiintata ca fiind dezonorata.

Datorita monstruozitatii evenimentului acest incident a fost clasat ca secret si nici pana azi nu a fost declasat. daca mai stie cineva alte versiuni va rog sa completati…

Read Full Post »

Ce a fost la Cotul Donului

Toti care ati avut ocazia sa stati de vorba cu veterani veti fi gasind cativa care sa va spuna ca au fost pana la Cotul Donului si pe urma pana in muntii Tatra.

La Cotul Donului a fost de fapt cel mai mare dezastru al Armatei Romane din istorie, unde au cazut mai mult de 200 000 de ostasi romani. Se scriu insa foarte putine despre acest eveniment. Nu se stie de ce dar presupun ca si dezastrul pe o scara asa de mare a facut ca opiniile despre eveniment sa fie diferite. Nemtii dadeau vina pe romani, romanii pe nemti, nemtii pe nemti, romanii pe romani, ungurii pe italieni, ca la razboi.

Nu sunt strateg militar si nici nu ma pretind a fi unul dar sunt niste fapte care le consider demne de mentionat care au aparut relativ recent.

Armata Sovietica incerca de luni bune sa respinga fortele Axei si arunca in lupta toate fortele disponibile. Asa de necesara le era aceasta victorie incat datorita inconsistentelor de productie trimiteau in lupta cate un radio la patru tancuri, celebrul sistem o pusca la 2 oameni si comisarii NKVD cu mitraliera in spatele trupelor ofensive. Acolo era ori la bal ori la spital pentru armata sovietica.  Nu am sa va plictisesc cu toate detaliile bataliei deoarece se gasesc pe Wikipedia si in mai multe portaluri despre batalia de la stalingrad, certe sunt insa urmatoarele evenimente:

Punctele de trecere peste Don erau 2 poduri pe care comandamentul Roman le-a vrut distruse insa din cauza legendarei incapatinari germane acest lucru nu s-a intamplat.

Armata Romana epuizase echipamentul de lupta antitanc si cerea insistent aliatului German o reinarmare corespunzatoare pentru a se sustine frontul fara pierderi majore- nici asta nu s-a realizat.

Pe  19 noiembrie 1942, Armata Roşie a declanşat Operaţiunea Uranus. Unităţile sovietice, aflate sub comanda generalului  Vatutin erau constituite din trei armate complete: Prima Armată de Gardă, Armata a 21-a şi Armata a 5-a de Tancuri, toate având un total de 18 divizii de infanterie, 8 brigăzi de tancuri, 2 brigăzi motorizate, 6 divizii de cavalerie şi o brigadă antitanc. Pregătirile pentru atac au putut fi auzite de români, care au cerut neîncetat întăriri, dar au fos refuzaţi din nou. Slab echipată şi copleşită numeric, Armata a 3-a Română a fost pur şi simplu pulverizată de atacul masiv sovietic după o luptă crâncenă de o zi, lăsând descoperit flancul Armatei a 6-a Germană.

O a doua ofensivă sovietică a fost lansată la sud de Stalingrad, în zona apărată de Armata 4-a Română. Această armată, compusă în principal din unităţi de cavarerie a cedat aproape imediat. Forţele sovietice şi-au continuat înaintarea către vest într-o mişcare de învăluire, făcând joncţiunea lângă oraşul Kalaci după două zile, încercuind fără scăpare forţele Axei. Aproximativ 250.000 de soldaţi germani, români şi italieni, ca şi câteva unităţi croate şi o serie de unităţi auxiliare de voluntari au fost prinşi în acestă încercuire. Alături de ei s-au aflat şi civili sovietici şi câteva mii de soldaţi sovietici căzuţi prizonieri în luptele cu germanii.

De aici se stie care au fost urmarile incercuirii si dezastrul.

Ceea ce nu se prea stie este opinia celor de atunci ca au fost tradati. Tradati de catre un anume General Constantin Sanatescu, cunoscut de fapt ca principal oponent al lui Antonescu. Practic previziunile rusilor, atacurile precise de artilerie, anihilarea armatei a 4-a aproape imediata au fost lucruri surprinzatoare pentru partea noastra, practic un masacru foarte exact  si bine elaborat,  o calitate care le lipsise sovieticilor pana in acele zile. Stiau si unde sa loveasca, si cu ce sa loveasca.

Daca ceea ce a fost pe front au fost supozitii, la intoarcera in tara si desfasurarea evenimentelor urmatoare a venit sa confirme temerile celor ramasi in picioare dupa dezastrul din Cotul Donului.

Sanatescu a fost singurul General Roman care nu a fost impuscat pentru inalta tradare sau incarcerat. La intoarcera in tara Sanatescu a condus primul si al doilea guvern dupa arestarea lui Antonescu.  Sănătescu a fost ultimul general al Armatei Române înmormântat, în 1947, cu onoruri integrale datorate gradului său.La preluarea puterii de catre sovietici a fost inlaturat, ceea ce nu stia probabil este ca nimeni nu are incredere in tradatori, mai ales cei in a caror favoare ai tradat.

Nu imi fac iluzii sa cred ca daca nu ar fi fost asta am fi castigat razboiul, nu… am fi pierdut insa onorabil cu siguranta.

Read Full Post »