Ma uit la chestii in ultimul timp care se intampla prin Romania si tot ma gandeam sa scriu, sa nu scriu, sa fiu basist imputit sau sa nu mai fiu, sa apar ststu da drept sau statul drepti, sa sprijin lovitura de stat parlamentara sau sa o consider o prerogativa constitutionala a majoritatii parlamentare.. etcc
Nu ca nu am opinii, am domle cat carul, dar ce conteaza opiniile mele cand sunt sute-mii si fiecare din ce in ce mai incalcite si repetitive?
Dar m-am spariet cu gandul azi citind un articol despre realitatea. La Cluj era dat startul campaniei anti USL, campania antistanga. Daca se gandeste cineva ca e meeting de salvare a marinarului aruncat peste bord e cam prost si ar trebui sa inceteze din a mai citi mai departe.
Si cum ma uitam eu pe stirea aia in colt era casuta aia cu realitatea live unde se mai schimba imaginile din 5 in 5 secunde. Si acolo am vazut chestia care m-a speriat: pe fundalul imaginilor de la meeting cu Basescu cu o flacara in mana aparuse o alta casuta unde marsaluia armata franceza.
Ei bine dragii mosului, alaturarea acestor 2 imagini m-a facut sa ma sperii, nu ca sugera ca „spre sediul poporului se indreapta acum trupe militare!!!” cum s-ar fi speriat probabil un om normal. Ci deodata mi-am dat seama ca noi iar alegem gresit nasul de botez.
Si sa va explic.
Principalul nostru aliat in Europa au fost francezii dupa marea revolta din 89. Alegerea asta a fost instinctiva. Imi amintesc cum parlea domnu Roman frantuzeste, cum ne declaram noi francofili, cum ne-am facut noi republica semiprezidentielle, si cum ne pupam noi singuri in cur ca avem un mic Paris si ni se parea Dambovita o Sena.
Cum ne mai perpeleam noi de grija chestiilor frantuzesti, le bon vin, le francais culture cum ne Je m’en fisheam noi fata de revolta occidentului punand cu mandrie hainele cele frantuzesti ale mandriei nationale exacerbate sperand, dar ce spun eu, avand certitudinea ca les francais ne ajuta si ne sustin.
In realitate Je m’en fishismul frantuzesc era cat se poate de real. De pe urma aceste aliante (in capul nostru mai mult) am castigat fix pula ca sa v-o spun pe aia dreapta, si nici pana astazi francezii nu ne-au considerat pe noi altceva decat un popor de inapoiati, de fraieri cocliti, ca sa nu mai zic de cersetori, tigani, ciorditori deoarece astea au aparut relativ recent.
Dar toate astea s-au facut in detrimentul relatiei noastre cu Germania.
Par imbecil din punctul meu de vedere, dar imbecilitate de aia cu spume la gura si parul valvoi, ca noi sa nu avem o relatie stransa cu Germania si sa nu avem un loby si un spate de la ei, cel putin cat casa poporului, cand noi am avut 360 000 de nemti romani. Cum s-a putut ca noi, cu cel putin 300 000 de nemti nascuti in Romania si emigrati in Germania, cu nemti respectati si iubiti de majoritate, nu ca celelalte minoritati, sa ne indreptam ochii umezi spre niste aroganti egoisti ca les francais?
Nu ca am ceva cu frantujii, nu ca nu ii admir, dar cum sa va spun, interesu poarta fesu.
In decursul timpului insa am reinceput sa cladim poduri, punti si sforarii si cu nemtii. Cam tarziu si cu o populatie destul de mica acum in Romania cei ce au plecat nu pot uita. Si nu cred sa fie putini cei carora nu le tresare inima cand vad ceva ceva despre Romania . Si nu cred ca ei nu au un cuvant de spus, unul bun si bland despre tara de unde au plecat.
Acum, din cauza conjuncturii politice ni se da alta sansa. Ni se da sansa ca sa fim cu nemtii.Nu cu Crestin Democratii lui Merkel ca nu doar ei au sarit in apararea statului de drept varianta Basescu, ci toate grupurile politice din Germania au sarit in ajutorul lui.
Iata deci sansa unei Romanii cu gura mare si de o axa Germania-Bucuresti-Moscova (se stie influenta germana in politica Rusa) care, dupa 22 de ani de vorbaraie sa ne transforme din apendicele Europei intr-un organ la fel de vital ca celelalte mari tari.
Si vin trupele franceze…. cu socialistii lor proaspeti alesi, cu pragmatismul lor cvaziexistent si cu miscarile de culise ale politicii europene.
Iata deci ce se alege pe 29, pentru mine cel putin, o alianta noua pe plan extern, si o transformare radicala a rolului pe care il purtam noi.
Binentelez, Dumnezeu nu baga in traista, daca om sti sa ne fofilim bine, daca nu nu…
Dar imaginati-va ca Basescu castiga, ponta ia un sut in cur si ca solutie de compromis este adus Santa Klaus Johanis, omul care a dat fiori Nemtilor cand era sa ajunga prim ministru data trecuta?
Ei? Ce fel de apa la moara am da relatiilor Romano-Germane si ce fel de spate am avea in Uniune cand girantul financiar al Uniunii Europene va vedea in noi baietelul ala slabut care intre timp a crescut si i se alatura in bataia cu golanii de cartier in timp ce ailailti prieteni ai lui il cam lasa singur?
Vom sti sa ne folosim sansa asta, o vedem, sau ramanem cu botul in mocirla balcanica ca Pricoke de la Planeta Moldova?
Cand eram noi batrani 