Bunicul din partea mamei a avut doi frati, erau trei baieti care au crescut impreuna. Eu pe bunicii mei nu i-am prins in viata, au murit inainte sa ma nasc eu amandoi, insa fratele celui de pe mama a stat cu noi cam 3 ani fiind un fel de surogat de bunic daca vreti, pe scurt a venit sa moara la noi, noi copii fiind insa nu am fost informati ca e macinat de boala si nici el nu a dat semne decat spre sfarsit. Il chema Dumitru, noua ni s-a spus sa-i zicem Nenea Miti deci Nea’ Miti.
Ei ce voiam sa va spun, oamenii astia erau foarte diferiti de oamenii din ziua de azi. Nu stiu cati au apucat sa observe insa oamenii astia crescuti inainte de aparitia ghiorlanilor comunisti aveau cu totul alta prestanta. Toti trei au crescut la Roman, pe atunci un targ destul de mare, plin de magazine si bacanii, de fabricute si tot felul de anteprenori, in sfarsit, un oras foarte occidental pe vremea aia. Un lucru ne spunea totdeauna, ca ei trei frati nu numai ca nu s-au batut niciodata dar nici macar nu s-au certat intre ei. Si lucru asta mi l-au confirmat scrierile strabunicii mele mai tarziu, noi credeam ca e o strategie de-a lui sa ne educa deoarece eu cu fratele meu ne bateam ca chiorii.
Doi dintre ei au urmat cariere militare (poate de aici si chestiunea cu prestanta) urmati si de Bunicul meu care a fost recrutat din cauza razboiului. Nea Miti a fost capitan de Jandarmi, un frate la Marina, si bunicu a ajuns la artilerie.
Eu am petrecut foarte mult timp cu el, fiind cel mai mic si caposul familiei mi se permiteau foarte multe chestii. Il socam dese ori prin capacitatea mea de a retine chestii de care nici el nu era sigur. De exemplu citea carti mai tot timpul, unele carti erau de la eitura militara si vorbeau despre strategii militare si alte chestii. Era o carte care se numea (citez din memorie) A doua cadere a Constantinopolui. In care exista o referire detaliata a luptelor de acolo. El incepuse sa o citeasca dar citea cate 4 carti deodata. Eu m-am apucat sa o citesc si sa termin inaintea lui fara ca el sa stie si ii explicam niste chestii extrem de avansate pentru un putoi de 12 ani cat aveam eu pe atunci. (eu citind de la 5 ani si neavand pe nimeni care sa aiba timp sa-mi citeasca in copilaria mea cu cheia de gat ajunsesem la 9 ani sa vizionez filme subtitrate fara ajutorul nimanui). Dar asta e alta poveste.
L-am intrebat de multe ori despre razboi si cum a fost, ce a facut el la razboi. Eu ma asteptam sa-mi zica chestii ca in filmele cu Rambo insa nu ne-a spus niciodata povesti de astea. Avea 4 povesti din razboi si tot timpul le repeta pe astea. Si daca insistam ca in atata razboi e imposibil sa nu se fi intamplat altceva ma fugarea si zicea ca is obraznic.
Era povestea ca atunci cand s-au intos armele au rauzit sa captureze o companie intreaga de soldati nemti in 4 oameni. Au intrat pe frecventa radioului de propaganda german si au pus pe unul sa vorbeasca ca si cum ar fi la stiri in nemteste, anuntand ca regele Mihai a fost detronat si ca romanii sunt iar cu nemtii. S-au dus dupaia la nemtii adapostiti intr-un depou sa sarbatoreasca cica. Cand erau nemtii mai bucurosi au scos automatele de sub mantale si i-au arestat pe toti.
A doua poveste era despre inabusirea unei revolte populare (sincer nu stiu care) cand era comandant de jandarmi peste o mare regiune din Oltenia. Acolo nu a murit nimeni insa a mai zis ca a trebuit sa inchida mai multe persoane dintre care 2 jandarmi care agresasera aiurea niste tarani.
A teia poveste era despre arestul la Rusi si despre conditiile grele de acolo.
A patra poveste a fost ca ei trei frati, nu s-au mai vazut de la inceputul razboiului tustrei, insa au reusit sa se intalneasca in Cehoslovacia, la sfarsitul razboiului. A zis ca nu mai credea ca se vor mai revedea vreodata, dupa toate prin care a trecut, dar sa scape toti trei si sa se mai si gaseasca in acelasi loc nu putea fi altceva decat un miracol. De acolo au plecat spre casa, si mai apoi el a intrat la canal. La Rusi cica era mai bine decat la canal,acolo trebuia sa comunice prin morse ca nu aveau voie sa vorbeasca intre ei, o bucata de mamaliga era impartita in 4, un sfert se punea deoparte ca se mai intampla ca sa uite aia sa le dea de mancare. Cam atat a spus, nu prea elabora insa se vedea in ochii lui ca insasi incercarea de asi reaminti il umplea de manie.
Doream sa va intreb:
Ce ati facut mai animalelor? Cum ati putut ma sa va omorati proprii vostri soldati care si-ar fi dat viata sa va apere? Cum ati umplut jigodiilor canalul cu cadavre doar pentru ca erau mai destepti ca voi? Ati pus tradatorii in frunte si oamenii cu onoare i-ati trimis la moarte si chinuri.
Nu mai scriu ca-mi ard tamplele, futu-va in gura de comunisti imputiti.
Cand eram noi batrani 