Nu stiu de ce dar persista fascinatia asta a romanilor cu epoca de aur, cu revolutia, cu Ceausescu, cu trecutul cel tulbure si nenorocit al celor aproape 50 de ani de comunism.
Problema esentiala cred ca ar fi necunoasterea si nevoia de clarificare care se impune. Chestia e ca cei care stiu cate ceva sunt foarte putini. Una e realitatea la nivelul muncitorului si alta e la nivelul real deoarece a fost o perioada in care informatia era asa de trunchiata si bestelita la nivelul presei incat oamenii traiau cu certa convingere ca toata presa ii minte. Cum putea cineva sa mai creada ca „o ducem bine”cand singurele lucruri pe care le gasea de cumparat erau o larga varietate de otet, ghiare de gaini si ustensile.
Tata mergea in delegatii prin tara. Odata a stat la Slatina cam o luna. Dupa 2 zile de mancat conserve l-au trimes pe unul din ei acasa sa cumpere de mancare ca mureau de foame acolo. Au adus de acasa doi tuhali de barabule, slanina, branza, si pastrama de oaie. La Slatina erau cartofii cat nuca, atat se gasea in comertul socialist, cand a coborat ala din tren cu cartofi de 2 kile bucata mergea lumea dupa el pe strada sa ii cumpere.
Si cand ii auzi pe astia cu Ceausescu a platit datoria externa. Da ma, a platit dar cu ce pret? Ne-a dat inapoi ca natie cu 20 de ani comparativ cu celelalte tari. Si am patit ca magarul lui Sarghi, care a inceput sa il hraneasca cu din ce in ce mai putina mancare si exact in momentul in care a reusit sa-l invete sa nu mai manance nimic a murit.
Ce se intampla de fapt? Fiecare dadea rapoarte false si umflate. De exemplu se dadea raportul la barabule. Se faceau 5 tone, raportau 8, Pentru noi erau suficiente 4tone, deci 4 le trimiteau la export. Si ramaneam cu o tona pentru populatie. Si chestia a fost ca aia care minteau mai tare erau promovati ca depaseau planul, cei cinstiti care raportau cum trebuie erau alungati. Si uite asa a ramas incetatenita chestia asta cu cincinalul si realizarile pe hartie pana s-a dus dracu tot.
Toata lumea mintea, toti absolut minteau. La scoala stiam ce sa spunem, cu zambetul pe buze i fata partidului si alte alea. Nu credem nimic, aveam 9 ani la revolutie, nu credeam nimic din cele ce se spuneau. Eu la 8-9 ani eram constient ca sunt mintit constant de invatatoare, invatatoarea era constienta ca noi stiam si totusi se dadea inainte cu programul.
Si totusi s-au facut multe, si totusi a fost bine, si a fost rau. Si problema e ca romanii in general snt suspiciosi si echilibrati in digerarea invormatiilor, iar felul lor de a fi ii indeamna in a fi suspiciosi in ceea ce priveste demonizarea comunismului. De aceea pana azi sunt avizi de informatii cu privire la fostul regim si incep sa il vada si prin alte prisme.
De exemplu putin stiu ca Ceausescu, la ultimul congres a pus problema tratatului Ribentrop-Molotov si anularea lui. Nici nu e nevoie sa le mai spuneti, cine stie ce alt fel de teorii conspirationiste or sa ma iasa.
E istoria noastra recenta, noi o stim prea putin, si asta ne racaie pe suflet, mai ales ca unii din noi am mai si trait-o.
Cand eram noi batrani 