Poezii copilaroase

Costelus la sanius

Mariana, Costelus si catelul Dramba,

Se jucau pe derdelus intr-o iarna blanda.

Catelusul alerga vesel cum e  iarna

Costelus o impingea iute pe Mariana

Si ce chiote, ce iures se iscau in vale

Toti mosnegi’nbatraniti se uitau agale

Cum in veselia lor  bucurau tot satul

Cind zburdau cu vijelie fata si baiatul.

Ei de-acum de la o vreme, plin de veselie

Costelus s-opri din joc si sezu pe glie

„Ei de-acuma nu mai pot” zise baietelul

Mangaind cu duiosie pe Dramba catelul

„Pana acuma am impins dar de-acuma incolo

Sa ma plimbi si tu pe mine, Mariana soro…”

„Eee…” ii zise Mariana „Asta nu se face,

La plimbat cu sanioara doar magarul trage”

Cand aude Costelus, plin de intristare

Se ridica si ii spune: „Fara suparare!

Dar de-acuma inainte tu pe sanioara

Nu mai ai voie sa stai, e ultima oara!”

Iiii! facu fatuca noastra, si-ncepu sa planga

Si asa se duse acasa mamei ei sa-i zica

„Nu mai plange draga mamii uite tata azi

Iti va lua o sanioara cu mult mai mult haz.

Mariana cum aude repede se duce

Pe Costel la derdelus inca sa-l apuce

Si cum l-a gasit pe-acesta plina de mandrie

Si cu mainile in solduri spuse cu tarie:

„Sa nu te mai prind de-acuma ca te joci cu mine,

Am acum sanie noua nu-mi pasa de tine”

Costelus se supara si-si scoase caciula

De cand era nu vazuse ca Mariana una.

Costelus ranit in suflet de fetita rea,

Lacrimi rau l-au podidit si se inrosea.

Si vazand cat e de mare nedreptatea fetii

Zise-odata cu naduf: Date-n pizda matii!

Scrisa de cipslim de ziua inspiratiei poetice.  Care o copie e bulangiu daca nu pune link!

Read Full Post »

O pisica

Motanul Criszy, administratorul lui cipslim

Read Full Post »

Concurs!

Umbland din blog in blog ca albina din floare in floare am ajuns pe blogul lui Paul un marunt blogar romascan dupa cum se autosmereste dumnealui.
Paul are un concurs mai putin efemer decat al meu, un concurs prin care ar vrea sa afle de ce va iubiti tara
Premiile sunt niste carti din literatura universala selectate de catre initiatorul concursului iar regulile, desi nu prea stricte, sunt postate pe aceeasi pagina.

Succesuri si Shitsanatosh!

Read Full Post »

Snobul si manelele

Am un var din Arad care e cu muzica in cap. Vine in fiecare vara 1-2 saptamani in vizita ca asa-i obisnuit el. La el am auzit prima data muzica underground care nu circula atunci prin Romania care abia descoperise ca Laurentiu Duta stie sa cante la Scoala Vedetelor. (cum sunt mosneag? haida de!) ‘

Venea cu niste casete cu muzica din care imi lasa si mie cate una din marinimie si una luata cu japca. Eram bighidiu pe atunci si nu prea umblasem eu pe la discoteci. Era MTV si urmaream acolo care e treaba si nu eram complet strain de Prodigy, Moby, Chemical Brothers si neamul lor .  La inceput era techno-electronica- de-a valma. Dupa aceea deosebeam Techno-trance, House si Rave. Dupaia au inceput cu Dream House, Trance si altele. Deoarece devenise un afficionado cele mai multe casete deveneau an de an Hardcore Techno- la noi puteai sa-ti rupi gatul ca nu gaseai asa ceva de vanzare. Si fiind mai avangardist incercam sa introduc si sa-i cultiv si pe cei din trupa vesela de cartier care ma inconjura.

1999-era deja vremea manelelor. Venisem si eu cu o caseta cu trance si am incercat sa o pun in drum spre o discosfecla din mediul rural. Zic sa-i cultiv insa protestele, injuraturile si in general amenintarile cu bataia m-au convins ca tovarasii mei nu erau gata pentru un soc cultural de asemenea proportii.

Ce se intampla, melodia pe care am propus-o era de fapt celebra Sandstorm a lui Darude si evenimentul s-a intamplat in 99. Ei in 2000 unul din cei mai vajnici luptatori impotriva casetei mele urla intr-o crasma cat il tineau bojocii sa faca lumea liniste ca sa asculte el melodia lui preferata-tot Darude si tot cu Sandstorm. Nici unul din cei care au fost atunci in masina cu mine nu-si amimnteau sa fi auzit vreodata melodia. Le-am adus atunci 2 casete cu trance care au fost ascultate pana au fost practic distruse dupa 3 luni de cantat continuu, copiat si plimbat din casetofon in casetofon.

Aceleasi melodii le auzeam in celalalt capat al orasului si stiam ca e aceeasi caseta pe care le-am dat-o eu, copiata pentru ca secventele erau aceleasi.

Atunci mi-am dat seama de inconsistenta si de snobismul extrem de care sunt capabili tinerii in general.

Asa…, cu manelele care a fost treaba:

Ba! eu ascult manele de cand canta formatia Azur si Fata Morgana adica eu am dreptul sa spun ca ascult unele manele cu nostalgie.  In plus manele se ascultau de mult timp.  De manea am auzit prima data la un bal intr-un sat unde era considerat ca un dans de muzica populara. Maneaua nu e o inventie recenta si nici ce se intampla acuma-muzica indiana, greaca si arabeasca copiata cu nesimtire si versuri cu dusmani, valori, arfe si figuri.

Era alt trend, alta poveste- se facea muzica-adevarat multa inspirata din lautareasca sau furata de la sarbi, tatarii din tulcea si ceva greceasca. Se faceau versuri, se lucra la muzica. Acum, recunosc am ramas cu ce s-a produs inainte, maneaua de acum nu o mai inteleg, e rasuflata, perimata si prost facuta.

Vine unu din Tulcea la mine acuma 3 zile la un sprit. Mai vine cu unu-nu zic din ce regiune ca nu e relevant. Asa … si punem muzici si ne apucam de injurat pe oligarhi, politicieni si diferite etnii si nationalitati. Muzica pe calculator in playlist. La un moment dat(sa fi fost vre-o 8 beri de om) asta din Tulcea pleaca la baie. Muzicile, care erau un mix (Romanian Top 50 2008) , se termina si intra celalalte melodii dragi mie-muzica populara.

Era melodia cu „Zii Vasile zii”. Asta cand aude face o mutra de aia acra si zice-„schimba bai ce-i porcaria asta ca nu suntem in tiganie sa ascultam manele. ”

Deci snobismul nu a murit , a ramas acolo pe pozitii si mai nou avem ca varf de lance al snobilor „eu nu ascult manele”. Sa nu fiu inteles gresit-nu-ti plac manelele-treaba matale sunt putine care merita ascultate. Dar pun pariu ca multi din astia erau cu Gutza in cap cu 2 saptamani inainte ca atitudinea asta sa devina cool si stiti ceva sunt chiar cei mai vocali antimanelisti de la ora actuala. Nu stiu cati dintre ei ar rezista sa asculte un concert de Bach cap-coada fara sa se urce pe pereti. Nu mai scrieti pe peretii muncipiului maneaua ucide fara sa scrieti mai jos si snobismul ucide.

Shitzsanatosh

PS: Pe snob l-am dat afara cu toate protestele si scuzele lui.

Read Full Post »

Concurs cu premii.

Am decis sa fac si eu ceva pentru blogosfera romascana. Am ales 3 blogarite care au participat la intalnirea blogarilor de anul acesta din orasul patriarhal din care sa se aleaga. Votati ce vreti- frumusetea sufleteasca, fizica, morala, mentala si la sfarsit numaram bobocii.

Premiul va avea o valoare mai mult simbolica dar va fi destul de consistent. Adica nu le vom da o bomboana de 2 lei 50 dar nici un colier cu perle. Undeva intre.

Sponsorizarile sunt binevenite dar nu sunt esentiale.

Update 1. Datorita unui glitch de sistem s-a permis votarea multipla si deci o frauda a avut loc.  Sper ca am rezolvat problema. Lavinia a primit (din partea unui admirator cred) 7 voturi in plus de la aceeasi persoana. Din cauza ca nu prea inteleg cum sa resetaz sondajul voi anula 7 voturi din contul ei.

Dupa prima zi  situatia este:

Claudia 2 voturi

Teo        2 voturi

Lavinia 5 voturi

Sper sa rectific problema cat de curand. In acest moment votul multiplu ar trebui sa fie imposibil dar daca mai e vre-o problema dati cu un comentariu (multumesc grimm de „heads up”)

Read Full Post »

Poveste romascana

Merg pe principiul ca istoria nu trebuie uitata.

In Orasul Roman exista o unitate militara situata pe bulevardul Republicii vis-a-vis de Liceul 2.

Dupa cate tin minte UM 01118 se numea pana la intrarea in Nato. Unitatea militara a fost dezactivata pentru o buna bucata de timp in anii 80, ramanand numai un depozit de munitii si un pluton de paza. Motivul desfiintarii este inca unul controversat. Oficial, dupa informatiile primite in copilarie de la militarii in termen in schimbul unui pachet de Carpati original si de la subofiterii care frecventau barul de langa unitate unitatea s-a desfiintat deoarece baietii cu ochi albastri de la contrainformatii au furat drapelul de lupta. Neoficial batranii povestesc despre un lucru mult mai infiorator.

Se povesteste ca era un subofiter foarte dur care bea cam mult si era foarte instabil. Ofiterul asta era tinut de cineva cu functie de undeva de sus si oricat au incercat comandantii nu au reusit sa-l inlature. Pe fondul consumului de alcool si a presiunilor psihice acesta s-a prezentat intr-o noapte la corpul de garda si a cerut sa inspecteze armele. Dupa ce i s-a incredintat arma a intrat cu ea intr-un dormitor si a descarcat 30 de boabe pe foc automat in soldatii care dormeau dupa care a parasit unitatea. Se spune ca 6 si-au pierdut viata si 4 au ramas invalizi.

Ca urmare Unitatea a fost desfiintata ca fiind dezonorata.

Datorita monstruozitatii evenimentului acest incident a fost clasat ca secret si nici pana azi nu a fost declasat. daca mai stie cineva alte versiuni va rog sa completati…

Read Full Post »

Gandacelul

– De ce m-ai prins în pumnul tau,
Copil frumos, tu nu stii oare
Ca-s mic si eu si ca mă doare
De ce mă strangi asa de rău?

Copil ca tine sunt si eu,
Si-mi place să mă joc si mie,
Si mila trebuie să-ti fie
De spaima si de plansul meu!

De ce să vrei să mă omori?
Ca am si eu părinti ca tine,
Si-ar plange mama dupa mine,
Si-ar plange bietele surori,

Si-ar plange tata mult de tot
Căci am trait abia trei zile,
Indura-te de ei, copile,
Si lasa-mă, ca nu mai pot!…

Asa plangea un gandacel
In pumnul ce-l strangea să-l rupa
Si l-a deschis copilul dupa
Ce n-a mai fost nimic din el…

Read Full Post »

Ce a fost la Cotul Donului

Toti care ati avut ocazia sa stati de vorba cu veterani veti fi gasind cativa care sa va spuna ca au fost pana la Cotul Donului si pe urma pana in muntii Tatra.

La Cotul Donului a fost de fapt cel mai mare dezastru al Armatei Romane din istorie, unde au cazut mai mult de 200 000 de ostasi romani. Se scriu insa foarte putine despre acest eveniment. Nu se stie de ce dar presupun ca si dezastrul pe o scara asa de mare a facut ca opiniile despre eveniment sa fie diferite. Nemtii dadeau vina pe romani, romanii pe nemti, nemtii pe nemti, romanii pe romani, ungurii pe italieni, ca la razboi.

Nu sunt strateg militar si nici nu ma pretind a fi unul dar sunt niste fapte care le consider demne de mentionat care au aparut relativ recent.

Armata Sovietica incerca de luni bune sa respinga fortele Axei si arunca in lupta toate fortele disponibile. Asa de necesara le era aceasta victorie incat datorita inconsistentelor de productie trimiteau in lupta cate un radio la patru tancuri, celebrul sistem o pusca la 2 oameni si comisarii NKVD cu mitraliera in spatele trupelor ofensive. Acolo era ori la bal ori la spital pentru armata sovietica.  Nu am sa va plictisesc cu toate detaliile bataliei deoarece se gasesc pe Wikipedia si in mai multe portaluri despre batalia de la stalingrad, certe sunt insa urmatoarele evenimente:

Punctele de trecere peste Don erau 2 poduri pe care comandamentul Roman le-a vrut distruse insa din cauza legendarei incapatinari germane acest lucru nu s-a intamplat.

Armata Romana epuizase echipamentul de lupta antitanc si cerea insistent aliatului German o reinarmare corespunzatoare pentru a se sustine frontul fara pierderi majore- nici asta nu s-a realizat.

Pe  19 noiembrie 1942, Armata Roşie a declanşat Operaţiunea Uranus. Unităţile sovietice, aflate sub comanda generalului  Vatutin erau constituite din trei armate complete: Prima Armată de Gardă, Armata a 21-a şi Armata a 5-a de Tancuri, toate având un total de 18 divizii de infanterie, 8 brigăzi de tancuri, 2 brigăzi motorizate, 6 divizii de cavalerie şi o brigadă antitanc. Pregătirile pentru atac au putut fi auzite de români, care au cerut neîncetat întăriri, dar au fos refuzaţi din nou. Slab echipată şi copleşită numeric, Armata a 3-a Română a fost pur şi simplu pulverizată de atacul masiv sovietic după o luptă crâncenă de o zi, lăsând descoperit flancul Armatei a 6-a Germană.

O a doua ofensivă sovietică a fost lansată la sud de Stalingrad, în zona apărată de Armata 4-a Română. Această armată, compusă în principal din unităţi de cavarerie a cedat aproape imediat. Forţele sovietice şi-au continuat înaintarea către vest într-o mişcare de învăluire, făcând joncţiunea lângă oraşul Kalaci după două zile, încercuind fără scăpare forţele Axei. Aproximativ 250.000 de soldaţi germani, români şi italieni, ca şi câteva unităţi croate şi o serie de unităţi auxiliare de voluntari au fost prinşi în acestă încercuire. Alături de ei s-au aflat şi civili sovietici şi câteva mii de soldaţi sovietici căzuţi prizonieri în luptele cu germanii.

De aici se stie care au fost urmarile incercuirii si dezastrul.

Ceea ce nu se prea stie este opinia celor de atunci ca au fost tradati. Tradati de catre un anume General Constantin Sanatescu, cunoscut de fapt ca principal oponent al lui Antonescu. Practic previziunile rusilor, atacurile precise de artilerie, anihilarea armatei a 4-a aproape imediata au fost lucruri surprinzatoare pentru partea noastra, practic un masacru foarte exact  si bine elaborat,  o calitate care le lipsise sovieticilor pana in acele zile. Stiau si unde sa loveasca, si cu ce sa loveasca.

Daca ceea ce a fost pe front au fost supozitii, la intoarcera in tara si desfasurarea evenimentelor urmatoare a venit sa confirme temerile celor ramasi in picioare dupa dezastrul din Cotul Donului.

Sanatescu a fost singurul General Roman care nu a fost impuscat pentru inalta tradare sau incarcerat. La intoarcera in tara Sanatescu a condus primul si al doilea guvern dupa arestarea lui Antonescu.  Sănătescu a fost ultimul general al Armatei Române înmormântat, în 1947, cu onoruri integrale datorate gradului său.La preluarea puterii de catre sovietici a fost inlaturat, ceea ce nu stia probabil este ca nimeni nu are incredere in tradatori, mai ales cei in a caror favoare ai tradat.

Nu imi fac iluzii sa cred ca daca nu ar fi fost asta am fi castigat razboiul, nu… am fi pierdut insa onorabil cu siguranta.

Read Full Post »

Sterpul lui tata

Mi-e greu sa scriu despre tatal meu…

Era un om ca toti oamenii si diferit de toti oamenii. Scund, puternic si chelios. Avea o aura in jurul lui, de liniste sufleteasca, de cumintenie, de intelepciune dreapta. Nu vorbea mult dar cand spunea ceva tineai minte. Pana si unchisau care a fost ministrul turismului il asculta cu atentie. Avea claritatea omului simplu, cu scoala vietii si sfaturile luate de la inaintasii lui.

Cand rupeam o creanga din greseala ne spunea ca pe copac il doare si se intrista. Pana in ziua de azi cand vad copii care culeg tei prin oras ma opresc sa le spun ca sa le fie mila de copac. Bunicamea a trebuit dealungul timpului  sa taie copacii prin curte cu toate ca de fiecare data a trebuit sa cheme om sa faca lucrul asta, eu nu puteam sa-mi omor prietenii din copilarie care-mi dadusera cirese, mere, prune sau sanctuar de furia celor mari.

Pusese un pom luat din iarmaroc, asa cum i-a pus intotdeauna cu grija si o rugaciune mica susa in minte si semnul crucii. Cand a dat frunza nu prea stiam ce era – ba ca-i cires, ba ca-i mar, par, prun, chiar si nuc s-a vehiculat. De fapt l-au cumparat pe post de mar dar arata cam ciudat si-i aruncase in suspiciuni.

In fiecare an in primavara asteptam sa fedem ce flori scoate. Niste zarzari pe care i-am pus eu cu multe sperante cu doi an dupa el facusera deja fructe. Marul suspicios nu dadea insa nici un semn. Uitasem de el si el crestea in continuare drept ca un brad si falnic ca un stejar.

Intr-o buna primavara s-a apucat sa faca niste flori dar s-au risipit si nu au dat rod. Bunicamea a inceput campania de denigrare a copacului denumind pomul „sterpul” si a inaintat ideea de foc pentru la iarna, spre amuzamentul nostru al copiilor. Tata nu a vrut, ii era mila de el si a zis ca nu se cade sa-l taie ca e drept, innalt si falnic. S-a decis sa se mai astepte un an.

In al doilea an „sterpul” iar a facut 4 flori si iarasi i-au cazut. Bunica era fericita ca orice om atunci cand are dreptate. Tata era trist si nu dorea sa atinga subiectul. Sterpul era innalt si mandru. Mama era de parere ca ar trebui sa puna zarzavaturi in locul ala. Confruntarea a avut loc in toamna cand tata le-a spus ca il mai tine un an. Au sarit ca arse cand au auzit si l-au badjocorit pe saracul Stepul cum l-au badjocorit pe Hristos iudeii biblici, atat de atinse de lipsa de logica incat mi-era si frica sa deschid gura. Nu l-au induplecat pe tata insa si Sterpul a ramas in picioare.

Atunci i-a ajuns cutitul la os tatii si rabdarea la capat. S-a dus si a insfacat o secure si s-a repezit in gradina la Sterp si, spre uimirea mea, l-a lovit si i-a zis:” Daca la anul nu faci nimic te tai din radacini si te bag in soba!” . Dar in asa fel i-a spus ca ziceai ca vorbeste cu un om, nu in gluma sau pe soptite, drept. Veni inapoi si-mi gasi ochii cu ochii lui in asa un fel incat mi-a pierit zambetul tamp de pe fata in secunda doi. Nu a fost gluma si nici teatru, ii vorbise din suflet.

Si a venit primavara.

Sterpul era alb la culoare de atatea flori de ziceai ca-i cires nu mar. Si un parfum…. Se oprau oamenii langa gard si nu mai plecau. Indragostitii se pupau in fata curtii noastre de la 5 la 12 seara. Tata era un zambet, mama vorbea de paranormal si bunica zicea ca oricum se scutura si nu face nimic.Dar s-a prins. A scos sterpul la mere de a trebuit sa-i puna proptele, sa-i sustina crengile. Bunicamea insista sa-i taie jumate din rod ca sa nu se usuce, da tata nu si nu- „sa se descurce”.

Facea mere verzi si dulci ca perele, cu o aroma de ne intrebau musafirii daca dam cu parfum prin casa si care se coceau in iulie-august. Si a ramas Sterpul copacul favorit din care mancau in fiecare vara femeile insarcinate care se opreau practic in loc de pofta, copii care mai sareau noaptea si in general mai toti vecinii de prin preajma care nu vazusera soiul asta pana atunci si tot incercau sa-si faca puieti.

Intr-o iarna, ca toti oamenii tata s-a stins din viata dupa o lunga suferinta si tot in anul ala, in primavara, l-am gasit pe Sterp uscat pe dinauntru.

Murise si el.

Read Full Post »