De ce cainii nostri ne asteapta in rai

Sunt unii oameni care au asa niste zicale transformate in convingeri personale cum ar fi ca omul necasatorit e incomplet, ca cine fura azi un ou maine va fura un bou, ca barbatul care nu a facut armata nu e barbat si alte chestii. Asa si eu zic ca ala care nu a crescut langa un caine este incomplet sufleteste.

Aici or sa sara aia cu cainii care sunt pe strazi si ii sperie, ca pe mine nu m-a muscat niciunul si alte chestiuni relevante din perspectiva toapelor si fatalailor. Am fost muscat de cateva ori, niciodata de vagabonzi (desi am fost foarte aproape de a fi) si speriat de haite de caini de cateva ori foarte zdravan.

Nu e vorba de asta, e vorba de cu totul altceva, e vorba de cainele dadaca, cainele ala pe care il lasi sa pazeasca copii de 4 ani lasati singuri acasa si care stie instinctiv sa aiba grija de ala mic. Cainele ala de pe strada care cand vede un om plangand pe marginea drumului se apropie sa vada ce are instinctiv, se aseaza langa el sau il impinge cu botul sa il consoleze. Si invers.

Si ce are cainele de tre sa intre in rai? 2 lucruri smerenia si iubirea. Pe astea le are. Cel ce nu a fost iubit niciodata de un caine nu stie ce e aia, nu poate conceptualiza felul asta de devotament existent doar aici.

Nu ca si pisica…. GURA! eu am si pisica, da ala e cu totul alta poveste.

Si considerati chestia asta: cainii au fost acolo de asa de mult timp incat psihologic omul a devenit dependent de el.

Read Full Post »

manual de uttilizare pentru pisici

 

Eu am un motan.

Motanu asta e crescut in apartament si cunoaste circa 200 de gesturi pe care le foloseste pentru a comunica. De exemplu pentru a merge la toaleta care e pe balcon are un clopotel atarnat langa usa de la balcon pe care il suna cand vrea sa iasa la aer. Deasemeni afara e un clopotel pe care il suna cand vrea sa revina.

Daca are chef de joaca aduce un betisor pe care il folosesc sa iau jucariile de pe dulap daca ii este foame cauta liguri sau castroane pe care le buseste pentru a semnaliza. Umbla ca o escorta dupa mne prin casa si asista la toate treburile stiind sa se dea din cale cand e nevoie dupa un gest cu mana.

Cand vrea sa doarma daca faci zgomot vine si te musca dupa care se retrage inapoi in cosuletul lui de dormi daca se enerveaza din varii motive vine si te loveste cu palma dupa care miauna (obiceiul asta e preluat de la noi, ca daca facea prostii ii dadeam o palma la cur si urlam la el BAAA!)

Ca protocol cand ajungi acasa el trebuie salutat. Cateodata intru vorbind la telefon si uit, asta in face sa se puna in cur in mijlocul camerei si sa urle ca un caine la luna.

Face baie. In aie e un anumit protocol de urmat. Se urca singur in cada si se aseaza in cur dupa care trebuie spalat cu o singura mana, si inainte de samponat trebuie sa miroase samponul (de ala de copii) altfel incepe scandalul. Cand termin de spalat este stors pe gresie dupa care merge in camera, se aseaza pe prosopul asezat in prealabil pe gresie si asteapta sa fie uscat cu uscatorul de par de la distanta. In momentul in care este suficient de uscat se muta si procesul este incheiat.

Taiatul unghiilor este un proces scurt si tolerat. El trebuie sa aiba o pozitie confortabila si totul trebuie sa aiba o durata scurta. Dupa ce ai terminat cu o laba aceasta nu va mai fi disponibila fara maraieli si scuipaturi insa daca termini din prima astfel de incidente vor fi evitate.

Joaca se face cu o jucarie din par de iepure. Exista mai multe joace

Joaca nr 1

Se arunca jucaria dupa care motanul se duce sa o prinda dupa care o aduce inapoi si o plaseaza in fata ta pentru a repeta procedura.

Reguli: nu se arunca jucaria intr-un mod care nu este interesant, flocosenia trebuie aruncata in directii diferite, in locuri greu accesibile (sub scaune, pe masa, sub masa, deasupra dulapului,etc) in caz contrar jucaria nu va mai fi returnata si motanul va refuza sa o aduca inapoi. Motanul trebuie sa depoziteze jucaria in fata ta, la o distanta confortabila, pentru a semnaliza ca vrea sa continue, in caz contrar va fi ignorat pana face acest lucru sau, in cazurile mai grava jucaria va fi confiscata.

In general astfel de activitate dureaza 20-30 de minute.

 

Joaca numarul 2

Jucaria este detinuta de mine si este aruncata in spatele meu, eu sezand aproape de un perete al camerei. Motanul va incerca sa treaca pe langa mine si sa recupereze obiectul, eu avand rolul sa il impiedic. si sa-l flocai daca il prind. Astfel de joaca nu poate dura mai mult de 10 minute deoarece degenereaza in adevarate incaierari lasate cu zgarieturi si pocneli aferente.

Joaca numarul 3 (ascunsa)

Motanul paraseste camera si se ascunde in alta camera dupa care scoate un miorlait specific. In loc de Miau face muuuuaaau asta insemnand ca el se ascunde si tu trebuie sa il gasesc. Intr-o zi a reusit sa se ascunda timp de 20 de minute in hota de la bucatarie, odata gasit este flocait si apoi eu trebuie sa ma ascund si el ma cauta. Cand ma gaseste de obicei il speirii

Joaca numarul 4 (prinsa)

Exact ca si oamenii fugi dupa el si il atingi, apoi el fuge dupa tine si te atinge

Joaca numarul 5

Acest tip de joc se face ascunzand jucaria intr-un loc accesibil pisicii dupa care repeti „Unde-i?” astfel motanul intelege ca jucaria este acum intr-un loc accesibil si el trebuie sa o gaseasca. Mirosirea camerei ensues, si totodata priviri pe ascuns sa vada in ce directie te uiti mai des.

Joaca nr 6

Se aseaza mana drept inainte, usor flexata, cu palma in jos si degetele rasfirate. Acest gest reprezinta de fapt o insulta care va face motanul sa lase urechile pe spate si sa scoata mieunaturi ca in video ala cand se cearta pisicile. Motanul se va apropia incordat si va incerca sa atace. Cand ataca il prind de cap si in bramburesc violent stanga-dreapta dupa care il imping inapoi 2-3 metri. Motanul revine pana cand ori mijeste ochii fiind prea obosit, ori ma ridic eu in picioare, caz in care invinge el.

Acest joc poate fi facut doar de persoane cu experienta, fiind foarte periculos in momentele cand se enerveaza sau pierde incontinuu motanul.

 

Odata mi s-a rupt clanta de mecanism si nevasta-mea nu putea sa deschida usa . Atunci a observat ca exista zgomot la usa dar clanta nu coboara cum ar fi normal. A sarit pe clanta pana a deschis usa, desi nu mai facuse niciodata asa ceva. A durat 30 de minute timp in care s-au auzit bubuituri in usa, semn ca incerca sa faca ceva, zgarieturi, si muscaturi de coltul usii. Nu putea sa se indeparteze de usa deoarece incepea sa urle ca un turbat si panica vecinii.

Read Full Post »

Angola trip

Da deci am fost in Angola.

E o tara din vestul Africii care a iesit in 2002 dintr-un razboi civil groaznic si care se reface acum sub man de fier a unui presedinte controversat.

Angola e o tara mare. O tara complexa, o tara linistita si calma, cu vreme buna, oameni linistiti si degraba ajutatori, cu bune si rele, cu limba portugheza si muzica de foarte buna calitate.

Am vazut 6 orase in total in 8 zile de stat acolo.

Angola e o tara care se dezvolta foarte rapid. In Luanda spre exemplu e plin de macarale si de muncitori straini (in marea majoritate chinezi) de masini puternice de reclame si alte chestii care denota activitate economica intensiva.

Sunt cladiri de 3 feluri: Coloniale, blocuri comuniste si cladirile new age, alea acoperite cu sticla de jur imprejur.

In Luanda, la  fiecare 150 de metri e un politist, la fiecare magazin cate un agent de protectie si paza inarmat aleator, ba cu baston, ba cu un pistol dar cel mai des cu legendarul AK47  (pe care il folosesc pe post de perna noaptea). Ti-e si frica sa treci pe langa unu din astia ca poate il sperii si se trezeste dintr-un cosmar si te ciuruie dreq.

Pe strada e liniste, se mai holbeaza cate unu la tine, dar in general oamenii sunt de treaba.

Ca orice om intrebi si tu pe nea Tiago: domle e periculos aicisa? Cum adica ? ridica el din sprancene. Adica stii tu cu hoti, banditi, talhari… AAAA…. Bandidos… Aqui no teng bandidos. Inainte au fost probleme da acuma i-a linistit politia (a fost operioada lege martiala si i-au impuscat ca pe caini). Inainte, zic eu, pe timpul razboiului? zambeste larg si zice: Pe timpul razboiului nu erau bantiti. Pe timpul razboiului toata lumea de la copil ca babe aveau pistoale mitraliera. Nu a ramas nici un bandido in viata. Dupa razboi au reaparut si acum iar au disparut.

Atat mi s-a pus sa nu intru in ghetouri ca acolo nu e sigur peste ce dai si politia nu poate ajunge la timp.

Politia umbla in masini de teren, si pleaca in misiune cu cate 2 papucuri dupa ei. In fiecare papuc in spate sunt 4 politai in veste antiglont, 1 cu pusca mitraliera (catea) unul cu luneta, 2 cu PM-ul si unu inauntru care dracu stie ce cara dupa el dar presupun ca nu documente.

Despre razboiul civil mi s-a sumat cam asa: Or fost 3 oameni deosebit de puternici. unu nu prea o fost activ si s-a retras, ailalti 2 s-au batatorit pana a murit unu si ala de o ramas e presedinte. Au alegeri dar nu e clar care si cum. Oamenii sunt multumiti ca s-a terminat razboiul si nu prea au de gand sa schimbe actuala putere.

Se contruiesc drumuri, poduri, se trage electricitate, se fac centrale electrice, spitale, chestii, insa problema e ca nu prea are cine. Aia care nu au murit in razboi sunt needucati in majoritate, fosti soldati sau prea obisnuiti cu ajutorul guvernamental sa mearga la munca. Multe dintre scoli in mediul rural se fac sub copaci mari. Stii cand un copil se duce la scoala ca are un scaunel de plastic in spate.

Multi angolezi au revenit din strainatate, se cunosc de la o posta ca au muncit in afara, dupa cum se misca. Si de mancat infuleca mai repede decat astilalti.

Portugheza e peste tot, e limba lor comuna. Cand am intrebat de ce nu se foloseste limba lor au zis ca ar fi o nebunie sa incerce vre-un grup etnic sa-si impuna limba si ar iesi iar razboi. Kibuntu si ubuntu sunt vorbite doar pe  teritoriul Angolei insa sunt multe alte limbi.

Se bea. Se bea mult si se bea pentru a se bea. Ei beau ca sa se imbete, nu din ale motive. La discoteca intra tot atati oameni cat ies, intra, se imbata si ies afara cu bouncerii de manuta dupa care ameninta ca revin cu mitraliera (dupa razboi s-a cerut ca toata lumea sa predea armele pe care guvernul le-a dat dar din 4 s-a intors 1.5 deci restul de arme sunt inca la ei acasa).

Al doilea oras a fost namibe. Un orasel frumos dar sarac, cu o clima proasta (nu a ploat de 5 ani) asezat in sud pe coasta atlanticului. Acolo e locul unde ar vrea sa se retraga oricine la batranete. Liniste si pace cat cuprinde. Genul de loc unde securistii lasa mitraliera afara sa intre la WC. Genul de loc unde stai pe bordura, bei o bere si te uiti la politai cum joaca fotbal cu copii veniti de la scoala.

Toate au ritmul lor acolo, mi-a zis un potughez ca lui i-au trebuit 3 luni sa se acomodeze cu lentoarea lucrurilor de acolo. Acuma nu se mai streseaza. Acolo totul dureaza de 3 ori mai mult.

Din Namibe am plecat cu masina in safari pana la Lubango. podurile au fost rupte de inundatii si a trebuit sa o luam prin natura si sa trecem prin vadurile facute de localnici. Cand treci platesti taxa de pod si iti arata el cum sa ajungi. Taxa de pod nu e fixa, da fiecare cat poate, e un fel de milogeala, daca nu dai bani nu au ce sa faca, te injura si iti spun ca esti om rau. Noi am da 2 dolari si omul era foarte fericit si ne-a multumit. Si politaii platesc taxa de pod. Nu cred ca deconteaza.

Ca sa ajungi in Lubango tre sa urci pe munte pe niste serpentine similare cu alea de pe transfagarasan. Urci la 1800 de metri altitudine si dai de oras. Acolo e lumea civilizata, se invart banii de petrol. mercur, gaze, diamante, chestii-trestii.

Acolo e genul de capitala provinciala, turist hot spot. Foarte bun de facut afaceri dupa cum am fost instruit.

Toata lumea cand statea cu mine de vorba avea cate ceva de intrebat: Cum se face agricultura, de unde sa ia tehnologie, pompe de apa, fertilizator, tractoare, ce fel de bani sunt necesari sa isi faca o fabrica de mobila, de textile, de mecanica fina…. pfuuaaaai… am 100 de numere de telefoane, toti vor ajutor de afara ca nu au incredere in aia de acolo ca ori is bandidos ori incompetenti ori indisponibili.

Unu a venit de la 30 de kilometri distanta sa stea de vorba cu mine (!?!?!?!) sa ma intrebe despre ce fel de investitie sa faca pe cele 800 de hectare de teren pe care le are. A insistat sa ma duca la cina insa cum am stat in oras doar 8 ore a m discutat la o bere pe care a insistat sa o plateasca. Deasemeni a vrut sa-mi dea  bani sa-l sun cand pot, bani pe care i-am refuzat precizand ca sunt un om de onoare. Deasemeni m-au sunat foarte multi care nu stiau engleza si doareau sa discute cu mine, ca unde sunt ca vin ei la mine cu translator sa le fac rost de chestii din Dubai(masini, unelte, calculatoare si unul cu blugi Diesel)

Dupaia am fost in Lubito, alt orasel interesant, care mi s-a parut insa mai periculos. Multi smecheri cu masini, cu figuri de bagabonzi si comportament asemanator. S-au legat de cateva ori de ghidul care ne insotea pe motiv ca nu da buna ziua, insa de noi nu s-au apropiat decat sa ne explice din ce cauza s-au luat de ala, si s-au intors inapoi la el.

Am mai fost si prin alte orase dar am scris cam mult, poate ai continui.

Totusi e o tara ca o foaie alba unde cine e artist si are acuarele ar putea foarte usor sa faca o capodopera.

multu obrigatu.

Iaca si un video cu un munte de pe acolo. pe serpentinele alea am urcat noi.

Read Full Post »

Oare asa e?

😐

Read Full Post »

Oare m-a palmuit Dumnezeu?

Sa nu ridici marturie mincinoasa.

Cele ce voi scrie mai departe nu sunt povestiri auzite de la unul sau altul sau inventii si infloriri care sa urmareasca ceva anume. Este o intamplare care mi s-a intamplat mie acum 2 ani si stau martor impreuna cu altii la cele ce voi istorisi.

Toti trecem prin momente in viata cand avem anumite revelatii, daca le luam in considerare sau nu este la discretia noastra, ca vietuitore inteligente si ca urmare a liberului arbitru.  Se zice ca Dumnezeu nu prea face minuni si ne da rar semne ca sa ne conserve acest drept dar adevarul e ca unele semne la ignoram sau le punem pe seama coincidentelor si iar daca maine Hristos s-ar arata in carne si oase in mod sigur se vor gasi o multime de oameni sa dovedeasca contrariul.

Acestea le scriu pentru ca sa foloseasca cui vor vrea sa foloseasca:

Sa nu ucizi.

Sunt pe un taram indepartat unde viata este diferita de cele ce se intampla in tara noastra. Comunitatile sunt mult mai inchise, regulile mai stricte si Ortodoxismul Romanesc nereprezentat. Asa se face ca romanii de aici sunt oarecum indepartati de credinta si de neamul lor. Nu e o scuza, doar o observatie.

Am avut un prieten aici care a plecat odata cu mine din Romania, il cheama Dan. Am ramas impreuna si am locuit in acelasi apartament ani de zile. Intr-o zi Dan a venit acasa cu Sanda, pe care si-o facuse prietena si a adus-o in casa noastra. Erau fericiti cateodata, cateodata se certau, ca orice cuplu. Intr-o zi din neatentia lor sau ca asa a vrut sa fie Sanda a ramas insarcinata.  Ne-a spus ca decizia lui era sa faca avort Sanda pentru ca nu sunt casatoriti si nu sunt pregatiti pentru asa ceva.

Eu nu sunt cheie de biserica,  sunt un pacatos notoriu si nu am pretins niciodata altfel dar eu nu pot sa fiu de acord cu asa ceva. Cu un an  inainte un alt prieten apropiat incerca sa stranga bani pentru o prietena de a lui sa faca acelasi lucru, pe asta l-am repezit si i-am spus ca eu in viata mea nu o sa dau bani sa se faca o crima. M-a dusmanit mult timp pentru asta dar nu m-am induplecat desi aveam bani si puteam sa ajut numaidecat.

Caci de cel ce se va rusina de Mine si de cuvintele Mele, de acesta si Fiul Omului se va rusina, cand va veni intru slava Sa si a Tatalui si a Sfintilor Ingeri

In cazul lui Dan insa i-am spus ca nu e bine dar pentru a nu strica relatia de prietenie si pentru ca era prea stresat nu am mai insistat, nu l-am rugat sa crute copilul acesta si i-am spus „Faci ce vrei”. Si astfel intr-o dupamiaza Sanda a lepadat copilul din ea si acesta a fost omorat intr-o clinica, pe o masa rece de catre niste maini reci cu niste instrumente la fel de reci ca moartea insasi. Am fost trist dar m-am multumit sa ignor evenimentul pentru a-mi fi mie si lor bine.

Dupa catva timp insa Sanda a ramas din nou grea. De data aceasta Dan, desi erau in aceasi situatie ca precedenta, a decis, impreuna cu Sanda, ca vor tine acest copil si ca se vor casatori. S-a bucurat sufletul meu pentru ei ca isi vor intemeia o familie si ca vor avea si un copil. Situatia de aici fiind dificila au decis ca Sanda sa mearga in tara in a saptea luna si sa nasca acasa. El a ramas sa se duca in tara dupa nastere si asa s-a si intamplat.

Cei care au copii stiu sentimentul de a deveni parinte, eu l-am urmarit cu o spranceana ridicata, cum reactioneaza tot organismul in momentul cand iti vezi copilul pentru prima data. Am ras, am petrecut, am baut si toate astea in timp ce Dan se holba la ecranul laptopului la copilul sau. Nu l-am mai vazut atat de fascinat niciodata si dat fiind caracterul lui vesel nici nu ma asteptam la asa ceva.

Porumbelul Crucificat

Din pacate insa fetita s-a nascut greu. Lucrurile nu erau chiar bune, ea avand o malformatie capatata spun unii genetic, altii din cauza sarcinii si altii din cauza nasterii. Dan a devenit ingrijorat la inceput dar fiind un optimist nu s-a lasat afectat. Stia un medic specialist in Bucuresti si acesta l-a asigurat de tot sprijinul necesar. A plecat in tara dupa ceva timp. Acolo s-au intalnit si au facut botezul, am vorbit la telefon si noi aici am petrecut pentru el. Ne-a linistit ca fetita e vioaie si mananca foarte bine, bolfoasa si grasa ca un balon.

A doua zi trebuia sa-l iau pe Ionel sa-l duc la un interviu deoarece asta demisionase de curand si isi cauta de munca.  Locul asta e undeva pe o autostrada cu 5 benzi pe sens unde se circula cu viteza sporita. Dupa ce il duc pe Ionel merg in treaba mea dupa care ma suna sa il si iau ca sa nu cheltuie 14 dolari pe taxiu. Ne certam, intarzii dar ajung cu BMW-ul meu negru intr-un rastimp dupa ce binenteles am gonit cu 160 la ora si am ratat prima oara exitul, a trebuit sa ma inttorc 4 km si sa fac acelasi lucru. Ajung, il iau, ne oprim si vorbim cu angajatorul-tot un roman, mai intarzii si acolo o jumatate de ora. In fine plecam.

O iau la goana sa nu ma prinda traficul, ies cu scartaieli in autostrada si ii dau pedala pe banda ultima unde nu era nimeni. vorbim, injuram, povesteste Ionel ce facuse la interviu.

La un moment dat vad un porumbel alb care zboara paralel cu masina si pe care il ajung din urma. Il vad ca se uita la mine si i-l arat parca lui Ionel. Porumbelul e ca aceia desenati foarte frumos si grasut. Zboara cam la vreo 10 metri inaltime.  Parca vazand ca ne uitam la el porumbelul face o manevra si se intoarce catre mine in picaj.  Brusc se arunca si se izbeste exact in botul masinni pe capota, dupa care in parbriz.  Franez brusc si ma uit in spate din instinct. Vad o Toyota albastra veche care pierde putin din control dar il loveste si ea dupa care pune avariile. Pun si eu avariile dar de fapt le scot ca erau puse instinctiv.  Ma uit inainte – parbrizul manjit de sangele rosu al porumbelului alb. Nu pot sa trag dreapta.  Merg inainte si ma opresc la un exit sa vad ce are masina. Ionel comenteaza si rade isteric si nervos facand bascalie pe seama porumbelului sinucigas. Ma opresc intr-un refugiu si ma uit. Analizam sarcastic evenimentul.  Imi fac cruce , ca nu mai tin minte? Mi se zbate un gand sa nu fie un semn rau, oare ma dau afara de la munca, oare mi se va intampla ceva? Dar izgonesc gandul cu voce tare care spune prostii si rade sanatos. Porumbelul a lovit intai botul masinii exact in sigla de la BMW, acea cruce prinsa intr-un cerc, dupa care a ricosat in parbriz si a lasat o dunga de sange. Nu vreau sa ma mai gandesc la eveniment. Sterg parbrizul. Il las pe Ionel care incerca sa explice pe drum ca probabil porumbelul a fost atras de sigla sau a fost prins de curentul masinii si nu a putut redresa. Porumbel nebun imi zic, iar mi se zbate gandul.

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul.

Seara ajung acasa si uit complet, ma iau cu prietena mea, radem glumim, mancam. Nu-i spun ce s-a intamplat ca daca aude ca umblu cu Ionel face  fite. Spre seara ma suna Dan:

– Alo

-Alo, zic vesel

-A murit fetita… si plange…..

………………………………………………………………………………………………………..

Nu am intrebat decat odata ulterior la ce ora a avut loc tragedia dar tot atunci am decis sa nu stau si ca nu voi sta niciodata sa verific daca aceste doua evenimente s-au intamplat simultan.

Mie frica sa nu-mi confirm ca Dumnezeu mi-a trimis un Porumbel alb – simbolul Duhului Sfant, pe care eu sa-l omor pe cruce si cu a carui sange sa-mi manjeasca masina odata cu constiinta …

Doamne milostive, daca e asa, iarta-ma si ia povara asta din sufletul meu…

Read Full Post »

Gandacelul

– De ce m-ai prins în pumnul tau,
Copil frumos, tu nu stii oare
Ca-s mic si eu si ca mă doare
De ce mă strangi asa de rău?

Copil ca tine sunt si eu,
Si-mi place să mă joc si mie,
Si mila trebuie să-ti fie
De spaima si de plansul meu!

De ce să vrei să mă omori?
Ca am si eu părinti ca tine,
Si-ar plange mama dupa mine,
Si-ar plange bietele surori,

Si-ar plange tata mult de tot
Căci am trait abia trei zile,
Indura-te de ei, copile,
Si lasa-mă, ca nu mai pot!…

Asa plangea un gandacel
In pumnul ce-l strangea să-l rupa
Si l-a deschis copilul dupa
Ce n-a mai fost nimic din el…

Read Full Post »

Sterpul lui tata

Mi-e greu sa scriu despre tatal meu…

Era un om ca toti oamenii si diferit de toti oamenii. Scund, puternic si chelios. Avea o aura in jurul lui, de liniste sufleteasca, de cumintenie, de intelepciune dreapta. Nu vorbea mult dar cand spunea ceva tineai minte. Pana si unchisau care a fost ministrul turismului il asculta cu atentie. Avea claritatea omului simplu, cu scoala vietii si sfaturile luate de la inaintasii lui.

Cand rupeam o creanga din greseala ne spunea ca pe copac il doare si se intrista. Pana in ziua de azi cand vad copii care culeg tei prin oras ma opresc sa le spun ca sa le fie mila de copac. Bunicamea a trebuit dealungul timpului  sa taie copacii prin curte cu toate ca de fiecare data a trebuit sa cheme om sa faca lucrul asta, eu nu puteam sa-mi omor prietenii din copilarie care-mi dadusera cirese, mere, prune sau sanctuar de furia celor mari.

Pusese un pom luat din iarmaroc, asa cum i-a pus intotdeauna cu grija si o rugaciune mica susa in minte si semnul crucii. Cand a dat frunza nu prea stiam ce era – ba ca-i cires, ba ca-i mar, par, prun, chiar si nuc s-a vehiculat. De fapt l-au cumparat pe post de mar dar arata cam ciudat si-i aruncase in suspiciuni.

In fiecare an in primavara asteptam sa fedem ce flori scoate. Niste zarzari pe care i-am pus eu cu multe sperante cu doi an dupa el facusera deja fructe. Marul suspicios nu dadea insa nici un semn. Uitasem de el si el crestea in continuare drept ca un brad si falnic ca un stejar.

Intr-o buna primavara s-a apucat sa faca niste flori dar s-au risipit si nu au dat rod. Bunicamea a inceput campania de denigrare a copacului denumind pomul „sterpul” si a inaintat ideea de foc pentru la iarna, spre amuzamentul nostru al copiilor. Tata nu a vrut, ii era mila de el si a zis ca nu se cade sa-l taie ca e drept, innalt si falnic. S-a decis sa se mai astepte un an.

In al doilea an „sterpul” iar a facut 4 flori si iarasi i-au cazut. Bunica era fericita ca orice om atunci cand are dreptate. Tata era trist si nu dorea sa atinga subiectul. Sterpul era innalt si mandru. Mama era de parere ca ar trebui sa puna zarzavaturi in locul ala. Confruntarea a avut loc in toamna cand tata le-a spus ca il mai tine un an. Au sarit ca arse cand au auzit si l-au badjocorit pe saracul Stepul cum l-au badjocorit pe Hristos iudeii biblici, atat de atinse de lipsa de logica incat mi-era si frica sa deschid gura. Nu l-au induplecat pe tata insa si Sterpul a ramas in picioare.

Atunci i-a ajuns cutitul la os tatii si rabdarea la capat. S-a dus si a insfacat o secure si s-a repezit in gradina la Sterp si, spre uimirea mea, l-a lovit si i-a zis:” Daca la anul nu faci nimic te tai din radacini si te bag in soba!” . Dar in asa fel i-a spus ca ziceai ca vorbeste cu un om, nu in gluma sau pe soptite, drept. Veni inapoi si-mi gasi ochii cu ochii lui in asa un fel incat mi-a pierit zambetul tamp de pe fata in secunda doi. Nu a fost gluma si nici teatru, ii vorbise din suflet.

Si a venit primavara.

Sterpul era alb la culoare de atatea flori de ziceai ca-i cires nu mar. Si un parfum…. Se oprau oamenii langa gard si nu mai plecau. Indragostitii se pupau in fata curtii noastre de la 5 la 12 seara. Tata era un zambet, mama vorbea de paranormal si bunica zicea ca oricum se scutura si nu face nimic.Dar s-a prins. A scos sterpul la mere de a trebuit sa-i puna proptele, sa-i sustina crengile. Bunicamea insista sa-i taie jumate din rod ca sa nu se usuce, da tata nu si nu- „sa se descurce”.

Facea mere verzi si dulci ca perele, cu o aroma de ne intrebau musafirii daca dam cu parfum prin casa si care se coceau in iulie-august. Si a ramas Sterpul copacul favorit din care mancau in fiecare vara femeile insarcinate care se opreau practic in loc de pofta, copii care mai sareau noaptea si in general mai toti vecinii de prin preajma care nu vazusera soiul asta pana atunci si tot incercau sa-si faca puieti.

Intr-o iarna, ca toti oamenii tata s-a stins din viata dupa o lunga suferinta si tot in anul ala, in primavara, l-am gasit pe Sterp uscat pe dinauntru.

Murise si el.

Read Full Post »

Povestea vulturului intelept

Era un om intelept si a aflat ca pe meleagurile in care salasluia el era un vultur minunat. Vulturul acesta era urias, batran de cand lumea si intelept caci vazuse toate. Si cautand intelepciune inteleptul l-a cautat si l-a gasit . Gasindul l-a intrebat: Vulture, intelept esti caci esti de cand lumea si multe le-ai vazut ridicandu-se si prabusindu-se, pe multi i-ai vazut nascuti si apoi murind i-ai pierdut. Caut intelepciune.”
Si vulturul a raspuns: „Adevarat, ce cauti?”
Inteleptul la inrebat:” Vulture, vreau sa vad cel mai frumos loc din lume si vreau sa-mi traiesc ultimii ani ai batranetii acolo”
Si i-a zis Vulturul:” Bine, asa i-ti voi face.”
Si zicand acestea Vulturul l-a luat in gheare si a inceput sa zboare. Si a vazut inteleptul din zbor cum trecea de tara lui. Si a vazut Roma unde statea coloseumul si palatul Caesarului, si a vazut Constantinopole cu toate minunatiile lui din aur, si a vazut Babilonul cu minunatiile lui, si a vazut Nilul si varsarea lui in delta cu milioane de paseri si vietuitoare, si multe minunatii a vazut zburand de incepuse a se intreba inteleptul: „Oare cum poate cineva sa se hotarasca unde este cel  mai frumos loc din lume?”.
Si zburand vulturul au ajuns in desert. Si in desert erau niste stanci negre si acolo vulturul s-a asezat.
Cand vazu aceasta inteleptul s-a uitat in jur si nu a vazut nici apa, nici copac si nici vietuitoare cat cuprindea cu ochii. Si s-a intristat zicand:
„De ce m-ai adus aici Vulture, oare nu mi-ai promis cel mai frumos loc din lume?”
Dar vulturul i-a zis:

„Cum ti-am promis asa ti-am facut.Cu adevarat acesta este cel mai frumos loc din lume. Aici m-am nascut eu.”

Read Full Post »