Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for August 2017

Tainul de suflete

381093.jpg

 

Cand apele Moldovei iau cate un suflet si il duc molcom in locul sufletelor se zice de catre locuitorii din imprejurimea Romanului ca Moldova si-a luat tainul. Tainul a mai ramas in limbaj ca si portia de mancare care se da la vaci si oi. Tainul inseamna de fapt leafa regulata in vechime, dreptul cuiva.

De cand ma stiu mama mi-a spus sa stau departe de Moldova si Siret de 6 August cand e Schimbarea la fata , sau cum cunosc unii atunci cand e ultima zi de balci  sau Hramul cel mare al Romascanilor. Atunci , zicea ea, isi iau apele tainul.

Acuma familia mea sunt romascani foarte vechi , pe partea mamei de cel putin 150 de ani iar in partea tatei nu stie nimeni de cand. Acest lucru s-a transmis pe ambele parti de familie, deci tind sa cred ca e oarecum o chestiune ce tine de folclorul orasului si de superstitiile locului.

Fara indoiala de multi ani incoace in perioada balciului se intampla sa se innece in Moldova si in Siret unul sau mai multe persoane.

Aceste doua rauri mi-au marcat mie copilaria si adolescenta si cred ca pentru multi Romascani sunt definitorii penru identitatea lor.  Romascanii sunt de acolo unde Moldova se intalneste cu Siretul asa se definesc multi dintre noi.

Am invatat sa innot de devreme, Tata , Dumnezeu sa-l ierte, era un foarte bun inotator, el a invatat sa inoate de la 7 ani, in Moldova. A incercat sa ne invete dar de mine nu s-a prins mai nimic. Pana la urma, la fel ca si el, tot de unul singur am invatat. Am prins de la el inotatul si stilul de inot e oarecum similar, un fel de sidestroke unde bati tare din picioare si o mana iar cu celalta te tii la suprafata. Astfel de stil este foarte bun pe distante medii si se poate mentine o viteza mare.

Mergeam de mici la Moldova si pendulam intre strand si zona de inot de la punte. Pe vremea aia in zilele de vara era plin de oameni langa pod care veneau la scaldat. In strand ba bagau apa ba nu bagau, ba nu aveau bere si tot asa, nu prea stiu de ce dar nu mergeam la strand asa de des.

Ne-a educat bine, cand faceam prostii ne baga cu capul sub apa sau ne arunca cu apa in gura atunci cand inspiram. In felul asta ne-am invatat cu apa intrata aiurea si inghititul apei. Radeam in hohote cand ne intreba mama daca ne e sete la cata apa de Moldova am baut. Felul asta de educatie e foarte importanta cum este de exemplu important ca sa ai copii plin de julituri. Ei astfel invata sa cada, sa amortizeze caderile si mai taziu in viata nu isi rup oasele deoarece au reflexe formate. Cam asa si cu apa, din joaca inveti sa nu te panichezi sa stii ce faci si sa intelegi ca si la 2 metri adancime si la 1 metru tot la fel se inoata. Inveti sa inoti oglinda, pe spate, fara maini fara picioare, e sub apa, de toate.

Pe Moldova, la puntea spre cotu vames era un pietroi mare, stateam tot timpul cocotati pe el si faceam sarturi. In vara aia am invatat sa inot de unul singur. Tot in zona aia este si ceea ce delimita in mintea noastra copii de baieti:Suvoiul.

PEntru cei ce nu stiu pe partea de Moldova dinspre Cotu Vames apa devine foarte rapida si de la curgerea lina a raului se formeaza un curent atat de puternic incat poti sa inoti la vale mai repede decat ar alerga cineva pe mal iar de inotat la deal nu poate fi vorba.Era un fel de ritual de maturizare trecutul suvoiului, dovada ca erai deja capabil sa treci Moldova, si in cel mai dificil loc.

Siretul e cu totul altceva comparativ cu Moldova cea gri si agresiva. Siretul la culoare e maro, apa e mult mai tulbure insa se misca mult mai lent. Apa Siretului este molcoma si linistita. Siretul da falsa impresie de siguranta, in realitate este mult mai periculos pentru ca este mare si pe alocuri are bulboane si vartejuri.

La Siret am inceput sa merg cand am mai crescut. Era o zona foarte populara acolo unde se termina paduricea care incepe de la pod si curge cu raul la vale. Acolo nu prea era nimeni niciodata ca nu stiau de locul asta. Mai veneau baietii din Lutca si ne mai intalneam doar cu ei, in rest eram numai noi. Acolo Siretul se face mare si are un cot iar peisajul este superb. Multe zile de vara mi le-am pierdut acolo in adolesceta, inotand in Siret.

Acolo nu au ce sa caute insa cei ce nu stiu sa inoate, cand mergeam noi erau in zona balastiere (le ziceam dragline ) care faceau gropi imense. La siret era clar ca nu existau locuri sigure la mai mult de 3 metri de mal si nu avea ce sa caute in apa cineva ce nu stia sa inoate.

Crucile de pe marginea raului le  foloseam ca marcaje. Acele cruci de fier negru cu incloriturile de catre 2 pe capete le stie toata lumea. Erau pentru noi ca pietroaiele, nu le bagam in seama.  Amintiri de suflete luate de Siret si duse in locul unde se duc sufletele.

Am avut si eu partea mea de tampenii facute, o singura data am fost insa aproape de inec. Motivul a fost insa altul decat propria persoana. Am trecut Moldova impreuna cu un prieten iar pe spate am luat cate o fata. Eu am trecut dar celalalt avea dificultati si aproape l-a inecat. Am zis ca lasa ca o trec eu inapoi. Deoarece suvoiul te duce , cand am trecut pe o parte distanta pana la locul unde poti sta in picioare era de 10-15 metri insa in partea cealalta era de peste 50. Cand am trecut inapoi dupa ce am lasat la mal fata din spatele meu a trebuit sa ma intorc inapoi ca asta se ineca si fata i s-a prins de gat. Am trecut si i-am zis sa sara pe mine, a sarit si in loc sa se prinda de umeri cum i-am zis s-a cocotat practic in spatele meu . Am realizat pericolul si am inceput sa inot puternic. Am trecut atunci Moldova pe 3 respiratii . Am avut mare noroc ca am gasit o cioata pe care sa stau sa-mi trag sufletul ca altfel trebuia sa scap de „bagaj”.

Nu am zis nimic atunci  dar acest eveniment mie mi-a schimbat complet perspectiva asupra vietii si responsabilitatii.

Puteam deveni atunci in ziua aia un alt suflet luat de ape , o cruce din fier pe mal de rau unde sa-si atarne la uscat hainele copii care se vor scalda dupa mine. As mai vrea insa, ca pe crucea aceea sa fie pus si un colac de salvare, cu numele celui luat de apa. In felul acesta cel  petrecut de ape in lumea sufletelor, il va scoate din mreaja apelor pe un altul ce se afla in pericol…

Daca ati pierdut pe cineva in apele Moldovei sau a Siretului si le faceti amintire, faceti pomana pana la capat, si puneti, pe langa colacul de paine, si un colac de salvare… Sa fie acesta de folosinta si pomana celor ce vor avea nevoie, sa-i mai tina pe pamant un timp si sa nu-i grabeasca la locul unde se duc sufletele…

 

Dumnezeu sa-i ierte.

 

Anunțuri

Read Full Post »