Am auzit un ranced sunet
Si-apoi un glas rastit la geam
Chiar cand speram sa am un preget
Sa vad cum plange al meu neam
Chiar cand priveam cu inclestare
In ochii firavilor fii
Si asteptam cu disperare
Sa nu fiu smuls dintre cei vii,
Chiar cand nevasta-mi cea aprinsa
Topindu-se ca lumanarea
Cercand ca’n voceai cea invinsa
Sa nu ii simt eu disperarea
Atunci veni unealta legii….
O, lege ce sub mine-ai stat,
Nu te-am crezut sa imi dai lectii
Sa ma aduci in punct de mat.
Apoi vazui hartia sluta
A celor ce-au venit sa muste
Si din tot ce scria pe bruta
Atat am inteles:CATUSE!
CATUSE? Asta vreti sa-mi puneti?
Nu eu v-am dat eu tot ce-am avut?
Si-acuma vreti ca sa ma duceti,
In lanturi grele decazut?
S-o credeti voi ca sunt acela
Sa va mai tolerez cutuma
Imberbilor in ale legii
Nu stiti ca legea-mi este muma?
Au nu stiti voi ca eu sunt EU?
Ca nu sunt chiar un oarecare
Cine te crezi ma semizeu?
Voi credeti ca eu n’am pistoale?
Ba am. E unul in birou…
Acesta imi va face parte…
Urmati-ma deci domnilor
„As vrea doar sa-mi mai iau o carte….”
pentru Lotus
Clarificare:
Aceasta poezie este o poezie. Asta inseamna ca ea nu este un elogiu, nu este o critica, nu este o exprimare a unei opinii politice ci doar o poezie. Am incercat sa surprind momentul arestarii si al tentativei de suicid asa cum ar fi fost ea vazuta de catre Nastase. Este irelevant daca respectivul avea dreptate sau nu, poezia incearca sa surprinda situatia din perspectiva lui si incearca sa fie onesta.
Cand eram noi batrani 