Fain a murit

pana la urma tragea sa moara de ceva timp. Nu mai ezicsta entuziasmul si suflul in blogarit care erea mai demult.

Popescu ne-a anuntat acum ceva timp ca o sa il inchida mai pe hocolite. In loc sa o zica pe aia dreapta care e situatia arogantul cretulin da la cimisoara a ambalat cacatul intr-un fel de staniol. Ba ca are el afaceri cu bitcoini care ii mananca timpu, ba ca ii ocupat cu cestii, ba ca nu aduce profit etc.

De fapt e vorba de o lancezeala si o umblatura in cerc a agregatorului, care a crescut si pana la urma a inceput sa dea inapoi. S-a plictisit lumea, a mai crescut, s-a apucat de alte cestii, mai mult pe facebook si polimedia a ramas undeva la coada.

Astfel vazand ca incepe sa se duca dracului treaba si refuzand sa accepte inevitabilul si sa lase fainul sa moara frumos a decis sa il eutanasieze.

Si iata azi vad ca a interzis orice fel de activitate pe el reducand nr de Karma, asta insemnand ca nimeni nu mai poate nici macar comenta.

Propun un grup pe facebook care sa permita regruparea, e pacat sa distrugi o comunitate doar asa ca nu ti-a mers tie ideea la capacitate maxima.

Cred ca va trebui sa inchida si blogu, ca s-a apucat sa scrie in engleza si nu il citeste decat niste ametiti.

De ce fac eu supozitiile astia? because fuck you that’s why!

Citeşte articolul complet »

Tanti Vargan

Cand eram mic aveam o vecina care ne dadea mere vara. Era o femeie batrana, mica, cu batic, fara dinti, cu parul alb. Exact ca o bunicuta dintr-o carte de povesti.
Ii spunea Doamna Vargan, insa mosnegii ii spuneau zmoaica. Noi ii spuneam tanti Vargan.
Nu aveam voie sa ne apropiem de casa ei ca ne bateau parintii de ne suna apa in cap. Nimeni nu statea de vorba cu ea, era singuratica si izolata de restul. Iesea rar din casa, venea pe la ea zilnic un barbat inalt, intre 2 varste la 7 dimineata in fiecare zi si ii aducea de mancare.
Noi daca eram draci de copchii mai saream gardul la ea, mai luam fructe, alea. Avea un caine dar ne cunostea si era bland.
Odata eram in cires la ea in curte si a iesit afara. Ne cacasem pe noi de frica, daca ne citea beleam cucu, dar nu ne-a vazut.
Asa am crezut noi ca in momentul cand a intrat in casa a zis: aveti grija sa nu cadeti.

In fine, noua ni se parea painea pamantului, era ciudat ca nu aveam voie sa ne ducem pe la ea.

Cand a murit a venit o claie de lume acolo, masini, oamenire, fanfara, chestii, pomene peste pomene.
Dupa ce s-a terminat a venit ala care venea dimineata si ne-a chemat pe toti copii. La fiecare ne-a dat cate o bucatica de aur de 2.5 grame cu un trandafir pe ea si un lantisor pe care era spanzurata. A zis ca asa a spus batrana sa faca cand o sa moara.
Casa a ramas parasita si mult timp nu a intrat in ea, pe omul ala nu l-am mai vazut, aurul nostru a fost confiscat de parinti, etc.
Dupa un an cand din nou eram in ciresul respectiv i-a venit la unul o idee sa intram in casa. Si de la “Nu ai tupeu, ejti câcat la cur” etc, am intrat. Stiam unde tinea ascunsa cheia (nu mai stiu cum stiam noi dar toata lumea stia) si am intrat toti 3 cati eram atunci.
Era o bezna completa ca trasese draperiile si nu se vedea nimic, asa ca vedeam la bricheta ce era pe acolo. Cand ni sau mai dat ochii cu bezna am inceput sa distingem ca spre deosebire de camerele cu care eram noi obisnuiti ne aflam intr-o incapere destul de mare. Era de fapt un salon, nu o camera, ditamai hardughia. De afara nu puteai sa-ti dai seama, deoarece casa era in spatele curtii, dar casa fiind mult in spate era foarte mare.
Inauntru nu era mai nimic. Pe jos era covor de ala persan de te afundai in el, si mare cat cameroaia aia. Deci femeia era bogata cu spume, nu vrajeala. Noi credeam ca e o babuta de asta, ca asa se si imbraca ca o babuta, dar ea era ditamai cucoana frate. Erau adunate intr-un colt niste toale si niste mobila una peste alta.
In spate era o biblioteca sau ca o vitrina asa, de aia de lemn masiv. Tavanul era de ala inalt si biblioteca era pana in tavan, la vo 3 metri, si tinea cat camera deci cam 10 metri latime.
Ma gandeam dupaia ca nu avea cum sa intre aia acolo, a fost facuta acolo, in casa, nu adusa. Si in biblioteca era o usa dubla exact in mijloc.
Cat ne-am invartit pe acolo s-a stins câcatul ala de bricheta de vo cateva ori ca il ardea pe asta la mana.
Si boul asta cu bricheta cand se stingea incepea sa rada horor ca sa ne cacam pe noi.
Acuma nu prea aveam noi tupeu sa mergem mai departe prin casa, era creepy ca dreq si nu ne tinea pe noi cuaile sa cotrobaim pe acolo.
Asta cu bricheta zice: ma ce-i aia si arata intr-un colt dupa care ridica bricheta sa vedem ce e in spate.
Ba si deodata BOOM!
In valmaseala care s-a creat nu stiu cum ڈdreq dar am iesit toti instant si in fuga afara, am sarit gardul si am luat-o toti trei la fuga spre deal.
Cum fugeam, unul din noi a cazut deodata pe iarba dintre trotuar si gard. Dar a cazut asa moale, ca si cum ar fi renuntat. Cand ne oprim din fuga si ne uitam, asta se tinea cu mainile de piept si se sufoca, adica incerca sa traga aer in piept. Am fugit imediat la el si cand eram deasupra lui am vazut ca asta se caca pe el de ras incat nu mai putea sa respire.
Dupa ce i-am dat cateva dedicatii si palme dupa cap a reusit sa vorbeasca.
Ce se intamplase? A explodat bricheta. Boul a tinut-o aprinsa prea mult, s-a supraincalzit si a pocnit.
futul in gura sa-l fut, eu era sa-mi inghit limba de frica.
In fine cand am terminat de hlizit si injurat… trebuia sa mergem inapoi ca am lasat deschis tot si am fugit ca popa din pula de acolo (vorba lui Ion Creanga).
Acuma… noi doi eram zdruncinati, asa ca i-am zis lu ala ca mergem, da’ noi nu intram in curte, sa intre numa el, ca din cauza lui s-a creat busculada.
In fine, am mers inapoi, am sarit toti gardul. Asta a facut 2 pasi inainte si zice:
-Ma eu nu ma duc, mi-e frica.
Fututz mortii ma-tii de handicapat si bagamias pula in ma-ta de animal! Mars si nu mai fa misto!
Si era acolo, era vo 12 de acuma si trebuia sa mergem sa ne luam pizdeala acasa ca umblam noaptea pe drumuri, un scandal de ala in soapta si cu amenintari si tot.
Asta nu mintea, chiar era speriat. Se facuse alb la fata si tremura. Pana la urma am decis sa merg eu, l-am avertizat sa nu faca mistouri, si astalalt a promis ca daca face glume sa ma sperie il batem amandoi de se caca pe el.
Pana la casa erau 10 metri.
Am luat-o de-a dreptul, tiptil si in graba. Am ajuns la usa si am inchis usor ca sa nu scartie. Cand sa inchid, nu mergea cheia! Nu mergea, in sensul ca intrase inauntru dar nu se invartea in broasca. Am tot tras, am sucit, am deschis usa, am scos cheia, dreacu, nu mergea!
pana la urma am lasat usa asa cum era, neincuiata si am dat sa plec:
CE FACI ACOLO?
m-am câcat pe mine de frica si apoi mi-am dat seama ca muistu ala cu bricheta facea glume. Ma reped spre poarta sa-i rup capu si atunci ii vad pe astia 2 mai albi ca varul, cu ochii bulbucati si privind pe langa mine la ceva in spatele meu.

Ce era in spatele meu?
Tanti Vargan la 3 metri de mine cu un bat in mana. Simt ca mi se inmoaie genunchii, ca ma molesesc si nu mai pot sa ma misc. In jurul meu se face lumina si ma prabusesc pe spate simtind o acreala in gura…
Tanti Vargan vine deasupra mea instant si troneaza deasupra mea. In jurul meu e zi si Tanti Vargan invarte batul deasupra capului urland:
CE FACI ACOLO?
Nu pot vorbi, nu ma pot misca, nu pot face nimic. Nici sa plang nu pot nici sa urlu, nici sa strig, nimic.
Urla repetitiv: ce faci acolo? La un moment dat se opreste, ingenunche deasupra mea si spune soptit: “Prin porti, raftul de sus, aia alba.” Si incepe sa ma loveasca. La inceput usor apoi tot mai puternic tipand neinteligibil.
Lucrurile in jurul meu se intuneca deodata, fata ei luminata se intuneca si se schimba intr-o alta fata , familiara mie. Puterile mele revin. Simt deodata zvacnitura muschilor mei si incordarea lor.
Sar in picioare! Sa fug, sa scap!
Nu pot, sunt tinut de maini si de umeri si femeia de langa mine se ridica greoi si isi face cruce zicand: “Doamne maica Domnului…”
Vad cine ma tine: sunt tovarasii mei care repeta: Gata! stai ma, ho, gata!
Realizez ca femeia este de fapt vecina de la deal, tanti Titza, ca ma aflu in acelasi loc si ca de fapt lesinasem. O vazusem pe ea, si fiind noapte mintea mea a asociat-o cu doamna Vargan si mi-a dat cu lesin.
S-a adus apa. In curte erau acum mai multi oameni, iar femeia care ma speriase pe mine se asezase pe un butuc si respira greu asistata de 2 barbati. Eu stateam cu cei 2 complici si mosneagul lui Tanti Titza ma stropea cu apa dintr-o cana oftand: “mai copii mai… “
Am aflat mai apoi ca eu am fost in afara programului in jur de 5 minute.
Ce se intamplase, baba avea grija de casa lui Doamna Vargan, si a auzit cum orbecaiam eu pe acolo si a iesit sa vada ce se intampla cu un bat in mana. Dupa ea a venit mosneagu ei, si cu niste rude care erau in vizita la ei. Norocul nostru ca ne-a cunoscut, ca altfel cine stie ce dreacu se intampla. Eu cand am cazut mi-am muscat limba si am intrat intr-o criza de aia cu spume la gura, cu ochii peste cap si de toate de s-au câcat astia pe ei.
Acuma ce era de facut. Mosul din fata mea era ingrijorat. Il stiam bine, de cateva ori il ajutasem sa care butuci in curte, la sapat in gradina, etc.
Zice: “Sa vii maine pe la mine, acuma plecati repede ca vorbesc eu cu baba.” si face din ochi la smecherie.
Plecam.
Merg incet pe strada si imi suna in urechi: “Raftul de sus. Aia alba. Prin porti.”
Ajung la bloc, urc si intru in casa tiptil, sa nu trezesc pe nimeni.

cand intru in camera la mine ma asez pe scaun la birou si stau asa pe intuneric vre-o ora recapituland ce s-a intamplat.
In seara aia nu am dormit aproape de loc. Am stat ca o buha cu ochii atintiti in intuneric.

sf cap1

PS: Se dedica lu Diana care m-a apreciat mai demult

Citeşte articolul complet »

Azerbaidjan proasta afacere ai mai facut

Un Azer si 2 armeni participau la niste chestii militare prin Maghyorzag. La un moment dat azerul si-a adus aminte ca nu a omorat niciodata un armean asa ca a asteptat noaptea, a luat un topor, a intrat in camera la armean si i-a dat cu toporul in cap pana l-a omorat. Dupa aia s-a dus sa il omoare si pe celalalt dar nu a mai fost posibil ca se trezisera si colegii lor.

A fost condamnat, ca orice criminal sadic, la temnita in Ungaria. Se facuse dreptate.

Dupa ce au trecut ceva ani Azerbaidjanul a cerut extradarea lui in baza unor acorduri. L-au extradat dupa ce Azerii au dat asigurari ca il vor baga la inchisoare in tara la ei.

In momentul in care a ajuns in Azerbaidjan a fost eliberat prin decret prezidential, primit ca un erou si purtat pe brate.

Acuma Armenii realizeaza ca Azerbaidjanul promoveaza uciderea armenilor de catre azeri, se iau la scuipat cu ungurii si cer izolarea Azerilor pe motiv de discriminare etnica si incitare la epurare etnica.

Nagorno-Karabah, regiunea autonoma separatista, enclava in Azerbaidjan se pregateste de razboi, Rusii isi fac cruce, europenii la fel, toate companiile care fac afaceri cu gaz in Azerbaidjan isi pun mana la tampla, Basescu cu proiectul lui AGRI injura de dimineata incontinuu, Turcii se gandesc profund si toata lumea se intreaba CE DRACU FACEM CU NEBUNII?

Ca problema e alta, pana acum toata lumea tatona Azerii din cauza gazului, dar in conditiile in care astia au ajuns sa declare erou national un criminal gen Breivik, au mintit cu nerusinare pe unguri si se imbatoseaza ca e dreptul lor diplomatia a intrat intr-o perioada foarte trista. Deci ce facem cu Azerii? Avem nevoie de gaz, de pozitia lor strategica, dar cum sa simpatizezi cu chestii de astea?

Domle, daca era un caz, sa fi zis ala ca e nevinovat, sa se fi luat la bataie, sa o chestie…

Dar in halul asta, fara pic de onoare, sa omori un om nevinovat in somn si sa ajungi erou… asta e peste puterea de intelegere si nivelul de toleranta al oricarui om intreg la biblica,  in orice tara.

Si acuma singura modalitate este organizarea unui pact tacut unde toata lumea sa preseze Azerbaidjanul (unde tocmai a avut loc Eurovizion, pacatele mele) sa-si bage mintile inapoi in cap.

Toate mintile.

 

Citeşte articolul complet »

Tragismul clipei

Astazi un om a murit impuscat in spate.

Era un om ca oricare altul. La fel ca mine, la fel ca tine.

 

Acest om avea si el o casa, o familie, poate un copil sa-i urmeze. Aamas fara ocupatie. Nu a vrut sa se apuce de furat. S-a apucat de tranzitat frontiera sarbo-romana cu tigari pe care le vindea pe unde putea. Trecea cu cat putea si el, cat putea duce.

DIICOT-ul insa il urmarea. Il urmareau ca pe un gol de onoare. Intre atata frauda la granita iata un caz salvator. Iata un caz pe care pot sa il duca la capat. Iata cine distruge economia romaniei. Iata cine ne fura!

Daca ar fi fost si el mai indraznet, sa treaca cu o duba, cu spinarea plina, sau ceva mai consistent ….Se putea discuta… Dar ori nu a avut din ce, ori nu a stiut cum ca pana la urma a trecut de capul lui, cu 3 baxuri de tigari, azi, pentru ultima oara.

 

A fost impuscat mortal in spate

Acum capul lui sta pe peretele “organului de stat” si are o semnificatie deosebita. Prin capul acesta organul ne dovedeste mie si tie ca el isi face datoria si apara granitele. Ne pune sa dormim linistiti si sa nu ne mai speriem de zgomotele care se aud noaptea. Dar in spatele nostru capul sarbului e un mesaj catre cei ce platesc, si o demonstratie cat sa poate de clara ca cine nu plateste… o pateste, si de asemeni sa previna competitia neloiala a acestora asupra riscurilor la care se expun.

 

Asta e…

Citeşte articolul complet »

Se sparie gandul

Ma uit la chestii in ultimul timp care se intampla prin Romania si tot ma gandeam sa scriu, sa nu scriu, sa fiu basist imputit sau sa nu mai fiu, sa apar ststu da drept sau statul drepti, sa sprijin lovitura de stat parlamentara sau sa o consider o prerogativa constitutionala a majoritatii parlamentare.. etcc 

Nu ca nu am opinii, am domle cat carul, dar ce conteaza opiniile mele cand sunt sute-mii si fiecare din ce in ce mai incalcite si repetitive?

Dar m-am spariet cu gandul azi citind un articol despre realitatea. La Cluj era dat startul campaniei anti USL, campania antistanga. Daca se gandeste cineva ca e meeting de salvare a marinarului aruncat peste bord e cam prost si ar trebui sa inceteze din a mai citi mai departe. 

Si cum ma uitam eu pe stirea aia in colt era casuta aia cu realitatea live unde se mai schimba imaginile din 5 in 5 secunde. Si acolo am vazut chestia care m-a speriat: pe fundalul imaginilor de la meeting cu Basescu cu o flacara in mana aparuse o alta casuta unde marsaluia armata franceza. 

Ei bine dragii mosului, alaturarea acestor 2 imagini m-a facut sa ma sperii, nu ca sugera ca “spre sediul poporului se indreapta acum trupe militare!!!” cum s-ar fi speriat probabil un om normal. Ci deodata mi-am dat seama ca noi iar alegem gresit nasul de botez. 

Si sa va explic.

Principalul nostru aliat in Europa au fost francezii dupa marea revolta din 89. Alegerea asta a fost instinctiva. Imi amintesc cum parlea domnu Roman frantuzeste, cum ne declaram noi francofili, cum ne-am facut noi republica semiprezidentielle, si cum ne pupam noi singuri in cur ca avem un mic Paris si ni se parea Dambovita o Sena. 

Cum ne mai perpeleam noi de grija chestiilor frantuzesti, le bon vin, le francais culture cum ne Je m’en fisheam noi fata de revolta occidentului punand cu mandrie hainele cele frantuzesti ale mandriei nationale exacerbate sperand, dar ce spun eu, avand certitudinea ca les francais ne ajuta si ne sustin. 

In realitate Je m’en fishismul frantuzesc era cat se poate de real. De pe urma aceste aliante (in capul nostru mai mult) am castigat fix pula ca sa v-o spun pe aia dreapta, si nici pana astazi francezii nu ne-au considerat pe noi altceva decat un popor de inapoiati, de fraieri cocliti, ca sa nu mai zic de cersetori, tigani, ciorditori deoarece astea au aparut relativ recent. 

Dar toate astea s-au facut in detrimentul relatiei noastre cu Germania. 

Par imbecil din punctul meu de vedere, dar imbecilitate de aia cu spume la gura si parul valvoi, ca noi sa nu avem o relatie stransa cu Germania si sa nu avem un loby si un spate de la ei, cel putin cat casa poporului, cand noi am avut 360 000 de nemti romani. Cum s-a putut ca noi, cu cel putin 300 000 de nemti nascuti in Romania si emigrati in Germania, cu nemti respectati si iubiti de majoritate, nu ca celelalte minoritati, sa ne indreptam ochii umezi spre niste aroganti egoisti ca les francais?  

Nu ca am ceva cu frantujii, nu ca nu ii admir, dar cum sa va spun, interesu poarta fesu. 

In decursul timpului insa am reinceput sa cladim poduri, punti si sforarii si cu nemtii. Cam tarziu si cu o populatie destul de mica acum in Romania cei ce au plecat nu pot uita. Si nu cred sa fie putini cei carora nu le tresare inima cand vad ceva ceva despre Romania . Si nu cred ca ei nu au un cuvant de spus, unul bun si bland despre tara de unde au plecat. 

Acum, din cauza conjuncturii politice ni se da alta sansa. Ni se da sansa ca sa fim cu nemtii.Nu cu Crestin Democratii lui Merkel ca nu doar ei au sarit in apararea statului de drept varianta Basescu, ci toate grupurile politice din Germania au sarit in ajutorul lui.

Iata deci sansa unei Romanii cu gura mare si de o axa Germania-Bucuresti-Moscova (se stie influenta germana in politica Rusa) care, dupa 22 de ani de vorbaraie sa ne transforme din apendicele Europei intr-un organ la fel de vital ca celelalte mari tari. 

Si vin trupele franceze…. cu socialistii lor proaspeti alesi, cu pragmatismul lor cvaziexistent si cu miscarile de culise ale politicii europene. 

Iata deci ce se alege pe 29, pentru mine cel putin, o alianta noua pe plan extern, si o transformare radicala a rolului pe care il purtam noi.

Binentelez, Dumnezeu nu baga in traista, daca om sti sa ne fofilim bine, daca nu nu… 

Dar imaginati-va ca Basescu castiga, ponta ia un sut in cur si ca solutie de compromis este adus Santa Klaus Johanis, omul care a dat fiori Nemtilor cand era sa ajunga prim ministru data trecuta?

Ei? Ce fel de apa la moara am da relatiilor Romano-Germane si ce fel de spate am avea in Uniune cand girantul financiar al Uniunii Europene va vedea in noi baietelul ala slabut care intre timp a crescut si i se alatura in bataia cu golanii de cartier in timp ce ailailti prieteni ai lui il cam lasa singur?  

Vom sti sa ne folosim sansa asta, o vedem, sau ramanem cu botul in mocirla balcanica ca Pricoke de la Planeta Moldova?

Citeşte articolul complet »

Putin cinism intr-o mare de patetism

Iata deci ca ne aflam intr-o situatie destul de confuza politic.  Dar ce spun eu suntem intr-un haos retrograd.

Orice se va intampla este clar ca respectivii domni din parlamnent incearca brutal sa acapareze institutiile statului clamand  ca poporul i-a mandatat moral sa faca absolut tot ca sa inlature cancerul PD-L.

Este o incercare de lovitura de stat cu manusi de catifea, deoarece prin lovitura de stat intelegem preluarea puterii impotriva ordinii constitutionale (in cazul de fata ignorand constitutia).

Nu prea mai conteaza daca am eu dreptate sau nu, daca am dreptate dar e necesar, etc.

Sa privim pe viitor.

Va place sau nu, imi place sau nu, vom avea alegeri parlamentare concomitent cu alegerile prezidentiale.  Situatia politica in ochii votantului este in felul urmator: Avem hotii lui Basescu care ne-au taiat pensiile, etc. si prostii lui Ponta si Antonescu, care habar nu au ce fac, au prabusit cursul leului, a crescut somajul, ne-au daramat, deci niste incapabili.

Deci avem de ales intre hoti si prosti.

Stiti cum e acuma? Ca o cearta intre un ortodox si un penticostal: astia doi se “demasca” unul pe altul, se aduc acuze inventate, exagerari grolsolane, dovezi video, atacuri la persoana, tot tacamul. Scopul lor este sa-si distruga adversarul in speranta ca cei ce vor vedea circul si tambalaul sa devina ortodox sau penticostal. Insa rezultatul este diferit, cei ce urmaresc conflictul devin atei.

Ia sa vedem cine e reprezentantul ateilor politici din Romaniaaaaaa. Cine nu e bagat in cacat (aka politica) pana in gat, nu a mai fost in parlament, nu are de a face cu politicul, cu grupurile de interese si este destul de vizibil ca sa fie recunoscut de public?

Domnul Dan Diaconescu.

Acum ma astept sa aveti o reactie violenta, sa vomitati sa va rupeti straiele strigand BLASFEMIE!, nu se poate, etc.

Dar articolul asta e unul cinic asa ca discutam ca atare.

Iata deci ca vom ajunge cu un 10% in parlament PP-DD. Mai mult nu pot saracii. Sunt noi, nu au bani de campanie, etc. Insa in turul 2 la prezidentiale (sa presupunem, faceti-mi hatarul) ajung astia 2: Antonescu si Diaconescu.  Si atunci pe cine votam?

Iata o chestie copiata de pe un sit anonim:

“desi pare absurd la momentul de fata Diaconescu e un candidat mult mai serios pentru functia de presedinte. Sa nu uitam ca prerogativele presedintelui sunt pincipial diplomatice. Rolul presedintelui este acela de marketing mai mult decat altceva. Rolul lui este sa stea de vorba cu restul liderilor lumii. Or Crin Antonescu nu este un negociator ci un polemizant, el nu poate spre examplu sa convinga investitori, el e bun doar de ministru de interne, nicidecum de diplomatie. In diplomatie este necesara o foarte buna intelegere a psihologiei si o redutabila experienta conversationala. Cand te duci la Putin nu tii un monolog acolo ca ala iti da cu flit urgen. Diaconescu exceleaza in arta conversatiei, nu cred ca ar fi cineva care sa conteste acest lucru. Interesul Romaniei este sa aiba un presedinte care sa vanda imaginea tarii in afara, sa creeze aliante in interesul nostru si sa aiba o anumita notorietate. Antonescu nu e in stare nici sa duca o conversatie cu aliatii lui politici, e un fel de Ciutacu: un distructiv, un asertiv. Mandria asta prosteasca nu este benefica.
De aceea cred ca as vota cu Diaconescu, oricat de tampit ar parea.
Nu as vota cu PP-DD insa.”

PS: Comentariile injurioase, obscene la adresa mea vor fi sterse.

Citeşte articolul complet »

Acasa la Celibidache

Fosta acest Celibidache un fiu al Romanului. Unul din putinii fii cunoscuti care au iesit din targusorul meu de bastina. Acum 100 de ani se nastea intr-o casa de oameni instariti. 

Eu am fost acasa la el de nenumarate ori, despre el am aflat prima data de la profesorul meu de flaut. Spunea acest profesor, cu vocea lui cuminte, despre ce nazbatii facea Celibidache cel mic si ca, acea camera unde ne stupeam noi plamanii sa facem muzica, era chiar camera lui preferata. O camera scunda, ca un holisor unde isi tinea el jucariile, copilaria si sufletul cel mai dulce al oricarui om. 

Eu fiind de varsta lui la vremea aia, era normal sa incep sa ma identific cu strengarul Celibidache, sa ma autoidentific cu el si chiar ma gandisem la un moment dat sa-i scriu o scrisoare. Cum nu aveam nici adresa si nici bani de timbre mi-a trecut dorinta aceasta. Scrisoarea am scris-o, insa a ramas scrisa pe un caiet pe undeva. 

Am fost un elev mediocru al scolii de muzica. Cu indulgenta spun mediocru, de fapt eram sub medie. Motivele… motivele le-am scris si le-am sters, nu au relevanta. 

Eu insa am invatat un lucru de la Celibidache, un lucru care ma face sa ma simt mai presus decat toti muzicantii. Si anume ca muzica in sine este o expresie a sufletului. De la compozitie pana la executie acest lucru nu poate fi ignorat. Celibidache, si succesul lui s-a datorat faptului ca el nu a uitat nicodata lucrul asta. Sigur, se poate specula ca o mare influenta in cariera lui ar fi avut-o aplecarea lui spre filosofie si matematica. Dar ne-am insela. Celibidache a fost unul din putinii dirijori in care s-a intruchipat cinstea, talentul si cunoasterea si asta l-a dus pe culmi. 

Astazi auzim mereu ca publicul este cel pentru care se canta, ca publicul este viata artistului, ca publicul decide, etc. 

NU!  Pentru Celibidache publicul era tolerat. Celibidache le dadea voie altor oameni sa guste din dulceata creatiei lui. Cand creatia sa era completa, sublima, ceilalti erau tolerati sa impartaseasca din ea. Concertul era pentru el un fel de ziua portilor deschise, nu tinta lui finala. 

Ca sa va explic mai clar Celibidache era un cultvator de droguri pentru consumul propriu, care mai vindea din ele sa-si asigure subzistenta. In drogul asta numit muzica isi gasea el fericirea si scopul, restul erau doar mijloace, uneltele necesare lui sa-si asigure doza. 

Nu va mai vorbesc de apropierea holistica fata de muzica, de cum cultiva el artistii si cum ii aducea la forma potrivita, de coeziunea orchestrei si de socul pe care il suferea orchestra in urma pregatirii unui concert cu Celibidache, ca informatiile astea le gasiti pretutindeni.

Va mai las cu un singur lucru. Noi, muritorii de rand care nu am avut sansa sa fim tolerati vreodata de Celibidache, nu putem intelege niciodata magnitudinea creatiei lui.

Din nefericire, a privi un concert inregistrat al lui Celibidache, cu toata fidelitatea si tehnica de reproducere disponibila, e ca si cum ne-am uita la casa lui Celibidache in timp ce el e proprietarul casei si tocmai face sex salbatec in salonul de oaspeti.

Chapeau magnificule, odihneste-te in pace.

Citeşte articolul complet »

Sfarsit de Nastase

Am auzit un ranced sunet

Si-apoi un glas rastit la geam

Chiar cand speram sa am un preget

Sa vad cum plange al meu neam

Chiar cand priveam cu inclestare

In ochii firavilor fii

Si asteptam cu disperare

Sa nu fiu smuls dintre cei vii,

Chiar cand nevasta-mi cea aprinsa

Topindu-se ca lumanarea

Cercand ca’n voceai cea invinsa

Sa nu ii simt eu disperarea

Atunci veni unealta legii….

O, lege ce sub mine-ai stat,

Nu te-am crezut sa imi dai lectii

Sa ma aduci in punct de mat.

Apoi vazui hartia sluta

A celor ce-au venit sa muste

Si din tot ce scria pe bruta

Atat am inteles:CATUSE!

CATUSE? Asta vreti sa-mi puneti?

Nu eu v-am dat eu tot ce-am avut?

Si-acuma vreti ca sa ma duceti,

In lanturi grele decazut?

S-o credeti voi ca sunt acela

Sa va mai tolerez cutuma

Imberbilor in ale legii

Nu stiti ca legea-mi este muma?

Au nu stiti voi ca eu sunt EU?

Ca nu sunt chiar un oarecare

Cine te crezi ma semizeu?

Voi credeti ca eu n’am pistoale?

Ba am. E unul in birou…

Acesta imi va face parte…

Urmati-ma deci domnilor

“As vrea doar sa-mi mai iau o carte….”

pentru Lotus

 

Clarificare:

Aceasta poezie este o poezie. Asta inseamna ca ea nu este un elogiu, nu este o critica, nu este o exprimare a unei opinii politice ci doar o poezie. Am incercat sa surprind momentul arestarii si al tentativei de suicid asa cum ar fi fost ea vazuta de catre Nastase. Este irelevant daca respectivul avea dreptate sau nu, poezia incearca sa surprinda situatia din perspectiva lui si incearca sa fie onesta.

Citeşte articolul complet »

Radu Gyr translation

I am writing this because i have been acused of not doing anything to promote romanian culture. Therefor i have decided that here on out i shall translate emblematic romanian poetry that has not been yet translated in English, or that has been translated in a unflattering fashion.

Radu Gyr:

A Call to Battle
The pain of batles wich were lost
The pain of wounds deep in your core
Are nothig when compared to those
Of arms that fighthing will no more

As long as heart is strong and true
How relevant are broken bones?
When your flag rises in the blue
Would you then care of broken swords?

You’re not defeated when you bleed
And neither when you’re full of tears
The true defeat is only when
You choose to give up on your dreams.

 

This translation is more of an adaptation for the love of keeping a somewhat melodic feel and compromising as little as possible of the actual used words.

 

Citeşte articolul complet »

Cioran

Ba voi stiti cine a fost Cioran si ce a scris el? Ca tot va radeti ca muta la penis de Lia Olguta Vasilescu. 

Acuma serios, cat e gluma e panarama, da’ voi chiar citi-ati scriitura lui? 

Da, este de rasu plansu ca o absolventa la litere ajunsa mare om politic sa nu stie ce e ala un Cioran si din ce partid face parte. 

Eu am citit din Cioran, sincer nu prea mi-a placut ce a scris ( mi se pare prea deprimant si dificil) da poate sa fie si un caz de “nuntelegi tu umoru”. 

Acuma vad toate sculele astea internetice ca se apuca sa o atace pe inculta asta si sa rada de ea, ceea ce e foarte bine, dar hai sa mai privim si la noi cu ocazia asta si la starea de degradare intelectuala in care ne balacarim. 

Fratilor, ma uit la ProTV Int. Nu inteleg ma oameni buni ce rost are televiziunea aia. E un fel de teatru macabru, un mausoleu al mediocritatii ce se intampla acolo. Vad dimineata niste stiri si niste comentarii de ma ma ma… Si e trist! Si eu care aveam impresia ca ProTV e un canal destul de serios (acum 10 ani ce-i drept ca nu am mai urmarit) si ca TVR era un post de cacat. 

Eram eu asa de imbecil pe vremea aia? Cum am putut sa ma uit la asa ceva ma depaseste si ma sperie.

Si ma uit la TVR international. mai vad o dezbatere, mai vad un documentar, o stire culturala, o chestie. Aceleasi matrite ca in perioada postrevolutionara imediata in ceea ce priveste divertismentul dar in rest sunt oameni mah! Oameni ca si mine, cu interese diverse, cu chestii interesante, cu chestii aiurea, etc. 

Dar la Pro TV sa fereasca Dumnezeu ce porcarie e acolo. hai sa zic stirile sunt ok, asta nu pot sa ma plang dar in rest… Ce e aia Maruta, Povestiri de noapte, SERIALELE! BA! futuva neamu cu actorii vostri imbecili. De unde ii scoateti ma ca nici macar nu deschid gura cand vorbesc, vorbesc cu gura intredeschisa, semn de trac si de fals. Copii de 12 ani care se dau pe net si se filmeaza in scenete aiurea sunt mai convingatori ca voi. 

Domnu scenarist de la Las Fierbinti! De ce nu ii impusti dracului in cap pe regizorul si pe inginerul de sunet? Cum rezisti mai omule sa-ti terfeleasca munca prin noroi si sa te discrediteze intr-asa un hal? 

Si actorii aia… ba niste actori in serialul ala, de ar tine toata Romania holbata in televizor, langa niste incompetenti si niste ratati profesional de cea mai joasa speta.  Pai e ala care joaca betivul, ala care joaca primarul, care sunt actori, si ii pui langa panaramele alea care joaca ca la filmele vacanta mare?

Il Iei pe Malaiele si il lasi sa se deprecieze in halul asta? 

Muie domnu regizor! Multa muie ca esti un lenes si un imbecil care nu stie ce i s-a dat pe mana.

 

In fine….

Citeşte articolul complet »