Toti care ati avut ocazia sa stati de vorba cu veterani veti fi gasind cativa care sa va spuna ca au fost pana la Cotul Donului si pe urma pana in muntii Tatra.
La Cotul Donului a fost de fapt cel mai mare dezastru al Armatei Romane din istorie, unde au cazut mai mult de 200 000 de ostasi romani. Se scriu insa foarte putine despre acest eveniment. Nu se stie de ce dar presupun ca si dezastrul pe o scara asa de mare a facut ca opiniile despre eveniment sa fie diferite. Nemtii dadeau vina pe romani, romanii pe nemti, nemtii pe nemti, romanii pe romani, ungurii pe italieni, ca la razboi.
Nu sunt strateg militar si nici nu ma pretind a fi unul dar sunt niste fapte care le consider demne de mentionat care au aparut relativ recent.
Armata Sovietica incerca de luni bune sa respinga fortele Axei si arunca in lupta toate fortele disponibile. Asa de necesara le era aceasta victorie incat datorita inconsistentelor de productie trimiteau in lupta cate un radio la patru tancuri, celebrul sistem o pusca la 2 oameni si comisarii NKVD cu mitraliera in spatele trupelor ofensive. Acolo era ori la bal ori la spital pentru armata sovietica. Nu am sa va plictisesc cu toate detaliile bataliei deoarece se gasesc pe Wikipedia si in mai multe portaluri despre batalia de la stalingrad, certe sunt insa urmatoarele evenimente:
Punctele de trecere peste Don erau 2 poduri pe care comandamentul Roman le-a vrut distruse insa din cauza legendarei incapatinari germane acest lucru nu s-a intamplat.
Armata Romana epuizase echipamentul de lupta antitanc si cerea insistent aliatului German o reinarmare corespunzatoare pentru a se sustine frontul fara pierderi majore- nici asta nu s-a realizat.
Pe 19 noiembrie 1942, Armata Roşie a declanşat Operaţiunea Uranus. Unităţile sovietice, aflate sub comanda generalului Vatutin erau constituite din trei armate complete: Prima Armată de Gardă, Armata a 21-a şi Armata a 5-a de Tancuri, toate având un total de 18 divizii de infanterie, 8 brigăzi de tancuri, 2 brigăzi motorizate, 6 divizii de cavalerie şi o brigadă antitanc. Pregătirile pentru atac au putut fi auzite de români, care au cerut neîncetat întăriri, dar au fos refuzaţi din nou. Slab echipată şi copleşită numeric, Armata a 3-a Română a fost pur şi simplu pulverizată de atacul masiv sovietic după o luptă crâncenă de o zi, lăsând descoperit flancul Armatei a 6-a Germană.
O a doua ofensivă sovietică a fost lansată la sud de Stalingrad, în zona apărată de Armata 4-a Română. Această armată, compusă în principal din unităţi de cavarerie a cedat aproape imediat. Forţele sovietice şi-au continuat înaintarea către vest într-o mişcare de învăluire, făcând joncţiunea lângă oraşul Kalaci după două zile, încercuind fără scăpare forţele Axei. Aproximativ 250.000 de soldaţi germani, români şi italieni, ca şi câteva unităţi croate şi o serie de unităţi auxiliare de voluntari au fost prinşi în acestă încercuire. Alături de ei s-au aflat şi civili sovietici şi câteva mii de soldaţi sovietici căzuţi prizonieri în luptele cu germanii.
De aici se stie care au fost urmarile incercuirii si dezastrul.
Ceea ce nu se prea stie este opinia celor de atunci ca au fost tradati. Tradati de catre un anume General Constantin Sanatescu, cunoscut de fapt ca principal oponent al lui Antonescu. Practic previziunile rusilor, atacurile precise de artilerie, anihilarea armatei a 4-a aproape imediata au fost lucruri surprinzatoare pentru partea noastra, practic un masacru foarte exact si bine elaborat, o calitate care le lipsise sovieticilor pana in acele zile. Stiau si unde sa loveasca, si cu ce sa loveasca.
Daca ceea ce a fost pe front au fost supozitii, la intoarcera in tara si desfasurarea evenimentelor urmatoare a venit sa confirme temerile celor ramasi in picioare dupa dezastrul din Cotul Donului.
Sanatescu a fost singurul General Roman care nu a fost impuscat pentru inalta tradare sau incarcerat. La intoarcera in tara Sanatescu a condus primul si al doilea guvern dupa arestarea lui Antonescu. Sănătescu a fost ultimul general al Armatei Române înmormântat, în 1947, cu onoruri integrale datorate gradului său.La preluarea puterii de catre sovietici a fost inlaturat, ceea ce nu stia probabil este ca nimeni nu are incredere in tradatori, mai ales cei in a caror favoare ai tradat.
Nu imi fac iluzii sa cred ca daca nu ar fi fost asta am fi castigat razboiul, nu… am fi pierdut insa onorabil cu siguranta.
la razboi ca la …razboi !
Rusii nu aveau nevoie de informatiile lui Sanatescu (dc acesta intradevar le-ar fi dat) pt ca le aveau oricum pe cele de la reteaua Lucy (a carei sursa erau 10 ofiteri din Marele Stat Major al Wermacht-ului – vezi cartea Razboiul a fost castigat in Elvetia).
In plus, Armata a 4-a romana era in curs de formare, Constantinescu-Klaps (cel care tb sa conduca acesta armata a sosit [pe foront la o zi dupa inceperea ofensivei).
Pana atunci zona respectiva de front de peste 300 de km, era acoperita intradevar de patrule romane de cavalerie, care nu aveau insa misiune de aparare pe aliniamente fixe, ci doar misiune de supraveghere a acelui spatiu (Hitler era convins la acel moment ca armata rusa e la capatul puterilor).
Cand a inceput ofensiva rusa la sud de Stalingrad (la 20 noiembrie 1942; la nord de Stalingrad ea a inceput la 19 noiembrie) Hitler a dat acel ordin de rezistenta pe loc pt toate trupele aflate la Stalingrad si in jurul acestuia, ordin care a condus ulterior la dezastrul de mai tarziu.
La armata a 3-a romana rezistenta nu a fost de doar o zi. Acolo ofensiva a inceput pe 19 noiembrie si rusii au reusit sa sparga frontul pe 2 directii. Trupele prinse la mijloc au rezistat timp de 3 zile, pana cand au ramas fara munitie. Unele insa au rezistat chiar mai mult pana la 26 noiembrie (cele conduse de colonelul Traian Stanescu). O parte din trupele romane prinse in incercuire s-au retras (coloana condusa de generalul Ioan Sion) si au luptat timp de 2-3 zile in retragere impreuna cu o divzie blindata germana (care avea insa, initial, doar 30-40 de tancuri). Divizia blindata romana a luptat si ea, contraatacand initial in primele 2 zile si apoi in retragere (o parte din benzina tancurilor romanesti a fost insa cedata diviziei germane – aprovizionarea era tot in sarcina germanilor, ca si intreaga conducere a operatiunilor de pe acel front).
Ceea ce s-a chemat cercul Lucy era o retea de informatii specializata in transmiterea unor informatii Moscovei prin agenturile Britanice. Nu prea erau 10 din conducerea Wermacht, erau citiva din Wermacht (nu au fost desconspirati pina astazi) posibil doar 1 din cercurile de putere.
In orice caz, nu contest eroarea strategica de a mentine cu orice pret linia Stalingrad, din cauza ideologiei lui Hitler si a lipsei de informatii cum s-a intamplat si in ofensiva pe linia Iasi-Chisinau (ei raportau ca vor sa trimita oamenii in permisie cu o zi inainte).
Informatiile pe sursa Lucy insa nu erau detaliate, erau doar deciziile luate de comandamentul German. Amplasamentele, liniile de aparare, dotarea armatei a 3-a (in special lipsa acuta de echipament AT, toate chestiile astea nu aveau cum sa ajunga la Jukov in detaliu.
Indiferent daca Sanatescu a vindut rusilor planurile de lupta, sa vazut ulterior cum a actionat el si ce rol a avut in indepartarea lui Antonescu, si in ce directie au lucrat guvernele lui. In timp ce toti generalii erau in zeghe el conducea guvernul. Cum?
Subscriu la Toate Cele zise De „cipslim” !!!
Salut,
Hai sa vb. mai pe indelete dc. vrei. Eu sunt pasionat de subiectul „Romanii in cele 2 razboaie mondiale”. Nr. meu de mobil este 0744.394.293 (Gabi). Despre reteaua Lucy si ce a facut ea am citit in „Razboiul a fost castigat in Elvetia – Afacerea Roessler” scrisa de doi autori francezi. Acolo nu scrie nimic de agenturi britanice.
Stalingrad este „opera” exclusiva a lui Hitler. Operatiunea Stalingrad era menita, initial, numai blocarii traficului pe Volga, obiectiv atins pe 23 august 1942 cand nemtii au ajuns la Rinok !! Stalingradul ori era cucerit repede in septembrie, ori trebuia doar asediat ca Leningradul. Situatia strategica la Cotul Donului se cunostea din Septembrie, inainte ca Armata a 3 a sa preia pozitiile. Statul Major German i-a propus lui Hitler de cateva ori sa „rezolve” capul de pod de la Serafimovci fara succes. In acest sens, intuind viitorul dezastru seful OKW generalul Franz Halder si-a dat demisia in octombrie. Pregatirea rusa s-a facut in doua luni, a fost semnalata lui Hitler, dar acesta orbit de importanta ideologica a Stalingradului s-a incapatanat sa nu tina cont de argumentele strategice.
In Est ecuatia a fost simpla, in 1941 Stalin impunea formula „nici un pas inapoi”, apoi Hitler a trecut la „formula magica” in timp ce Stalin a incredintat conducerea generalilor.
am gasit un caiet de-al bunicului in care si-a scris memorile de pe front,o adevarata drama a cazut prizonier la cotul donului.daca cineva vrea aceste memorii sa ma contacteze
am gasit un caiet de-al bunicului in care si-a scris memorile de pe front,o adevarata drama a cazut prizonier la cotul donului.daca cineva vrea aceste memorii sa-mi scrie la adresa s_ionut82@yahoo.com
contactati-ma pe dorupogoreanu@yahoo.com
in ce problema sa va contactez?
ionut te rog ,contacteaza-ma pe adresa:magda_1960@yahoo.com
Ionut, te rog sa ma contactezi pe adresa de mail karelen@yahoo.com
Ma intereseaza randurile scrise de cineva care a participat la acea batalie.
Un unchi de-al mamei stiu ca a participat si el, cand l-am cunoscut eram prea mic, mai tarziu n-am mai avut de la cine sa aflu.
Multumesc,
Salut. Si bunicul meu a cazut prizonier la Cotul Donului de unde a luat drumul siberiei. Stiu ca a lucrat intr-o mina pana in anul 1948 cand s-a intors acasa. Din pacate nu l-am apucat asa ca nu stiu prea multe. As dori sa colaboram pentru ca vreau sa scriu un material pe aceasta tema si m-ar interesa ce a scris bunicul tau. Din pacate la mine in zona nu mai traieste nici o persoana din cele care au fost prizonieri cu bunicul. Astept raspuns
Am si eu niste marturii. Am inregistrat un batran. Luptase la cotul Donului si a fost multi ani prizonier in Siberia. Vrei sa ti le trimit?
Mă interesează orice informație pe această temă și mai ales mărturiile oamenilor care au trăit războilul cu moartea în față, nu ca noi comentând după filme și minciuni sovietice.
Astept un raspuns pe email mironskye@yahoo.com
Marturiile pe care le am sunt cutremuratoare…s-a intors dupa 8 ani si mama lui nu l-a recunoscut. S-a dus la un vecin, un domn care sa o convinga pe bătrână că e chiar fiul ei…
se numea Iancu Pricope si a murit la un an dupa interviu
Buna ziua. Aveti informatii referitoare la unitatea din care a facut parte ?
Si bunicul meu, sergent Raicu Aristide, a participat la actiunile armatei romane incepand cu anul 1942, cele mai marcante fiind batalia de la Odessa si cea de la Cotul Donului, in cadrul Batalionului 7 Pionieri din Divizia 7 Infanterie. Cu ajutorul lui Dumnezeu a fost printre cei care au reusit sa scape din acel iad si a continuat sa participe la lupte pana in anul 1944, cand a cazut prizonier si a fost dus intr-un lagar din Rusia. Dupa aproximativ 5-6 ani a evadat si areusit sa ajunga in tara unde il asteptau comunistii care aflasera de ”isprava” lui. Sunt multe de povestit…
Caut orice informatii referitoare la unitatile din care a facut parte sau in sprijinul carora a actionat in cadrul Diviziei 7 Infanterie.
Din cadrul Diviziei 7 Infanterie mai faceau parte urmatoarele unitati:
– Regimentul 14 Dorobanti „Roman”
– Regimentul 16 Dorobanti „ Maresal Josef Pilsudski” Botosani
– Regimentul 37 Infanterie „Alexandru cel Bun” Botosani
– Regimentul 1 Artilerie Garda „Regina Maria” Roman
– Regimentul 8 Artilerie Roman
Nu stiu divizia. daca recuperez inregistrarile din laptopul meu, le ascult cu atentie sa vad exact ce zice. Din pacate, a murit la un an dupa ce l-am intervievat…
Esti din Bucuresti ?Scrie si tu cateva randuri la mine pe email despre Divizia -Regimentul in care a luptat !!!
Ai putea vb cu o editura sa faca si o carte despre asta .Mai vb .
Numai bine !!!
Eu am in pregatire o carte in care sunt tratate si evenimentele din timpul razboiului. Poti vizita site-ul http://www.dumitresti.ro unde mai am postate unele articole
Buna.mi-ai putea trimite si mie o copie la ionutghiran@icloud.com?sunt foarte interesat de acele evenimente si de toată situația armatei romane in cele doua războaie
Mulțumesc anticipat
Cinste eroilor patriei!!!
ionut,sunt interesat!.si bunicul meu a trecut prin asta, insa nu am memorii,nu am nimic.
Si bunicul meu a murit la Cotu Donului,din pacate nu am nimic ,decat unele povestiri verbale a unor fosti camarazi
as vrea sa citesc memoriile bunicului tau
as fi interesat daca se poate de memoriile bunicului tau in lupta de la cotul donul ..bunicu saracu a murit si el acolo
vreau eu memoriile!!! daca poti sa le scanezi si sa mi le trimiti pe mail, ti-as fi foarte recunoscator: blackyank_alex@yahoo.com multumesc!
Buna seara,
Bunici\ul meu a pierit la Cotu Donului. Ai cumva o copie a acestor memorii? Fiul meu e student la istorie si ar fi interesat! Multumesc!
Buna! As dori si eu o copie! George Ns
Salut. Si bunicul meu a luptat la cotul donului si deasemenea in muntii Tatra. Mie n a apucat sa mi povesteasca pt ca a murit in 1992 eu avand atunci 10 ani dar intre timp fiind pasionat de istorie si armata am vb cu tata si el mi a ppvestit cam tot,cum l a luat pe front,pe unde a luptat cum a fost ranit de 2 ori ,cum a fost luat prizonier si cum a scapat. Sincer e fascinant,pacat ca n a trait inca vreo 20 ani
Pentru Ionut: Si tatal meu a cazut prizonier la Cotul Donului si a revenit în tara în 1948. Doresc mult sa obtin memoriile bunicului Dv., daca le mai aveti iar daca le-ati dat altcuiva, va rog sa-mi permiteti sa intru în legatura cu acea persoana. Va multumesc din suflet. Georgeta Porumb georgetaporumb@yahoo.fr
Cum pot face rost? Ma intereseaza aceste marturii.
Pe mine mă interesează toate memoriile din al doilea război, pntru că tatăl meu a fost acolo și cât a trăit nu m-am gândit sâ-i scotocesc amintirile. Si acum caut cu disperare tot ce se poate ști despre acest dezastru.
Buna Ionut,daca se poate as vrea si eu memoriile bunicului tau,si bunicul meu a murit la Cotu Donului ,dar nu am nimic,daca poti sa trimiti ,iti multumesc mult
Am convingerea . credința că niciun scrificiu nu este inutil. Mai ales sacrificiul părinților și bunicilor noștri, Trist este că sunt pe cale de dispariție și nu mai are cine să ne dea mărturie vie despre ce a fost în adevăr. De aceea orice cuvânt scris devine din ce în ce mai prețios. Sigur că și pe mine mă interesează memoriile unui combatant în acest război și mi-aș dori foarte mult să le citesc.
cite ceva as putea spune si eu din cele povestite de tatal meu de la cotul donului dar si din lagarele din siberia.din veta lor asi vrea sa stiu daca exista un documentar despre prinderea lor si transportarea lor in lagar din siberia?
cite ceva as putea spune si eu din cele povestite de tatal meu de la cotul donului dar si din lagarele din siberia.din veta lor asi vrea sa stiu daca exista un documentar despre prinderea lor si transportarea lor in lagar din siberia?
Tatal meu scapat de moarte cu mult norc fiind transmisionist(
telefonist) a mers pe jos timp de o luna de zile ca sa ajunga in lgarele din siberia
cite ceva as putea spune si eu din cele povestite de tatal meu de la cotul donului dar si din lagarele din siberia.din veta lor asi vrea sa stiu daca exista un documentar despre prinderea lor si transportarea lor in lagar din siberia?
Tatal meu a scapat de moarte cu mult norc fiind transmisionist(
telefonist)
Eu am citit câteva cărți de memorialistică pe această temă. Toate sunt impresionante. Toate sunt zguduitoare și merită citite și recitite. Recent am descoperit și cartea unui profesor de istorie , care și-a făcut o profesiune de credință în a descoperi veterani de război. Pleacă în căutarea lor și consemnează amintirile acestora. Cartea s numește ”Bunicii noștri, eroii noștri”.
Salut,am si eu o intrebare….exista arhive cu numele celor decedati ,cazuti prizonieri la Cotul Donului?A fost cineva dintre voi acolo?ce este acolo?Va multumesc anticipat!
exista arhive, nu stiu daca online, dar arhive exista. Este si un website http://www.once.ro/morti_razboi.php asta e cu ma multe liste.
Este o carte despre ceea ce ar trebui să fie și nu este la Cotul Donului. Acolo nu e nimic, deși cei care au supraviețuit și au scris despre dezastrul de acolo spun că era și un cimitir românesc. Cartea se numește ”Cotul Donului 1942” de Vasile Șoimaru. Autorul povestește tocmai despre drumul făcut până acolo și despre dezamăgirea de a nu fi găsit niciun semn al celor sacrificați acolo.Tatăl meu, inainte de a muri în 2005, tot cânta obsesiv niște versuri: ”Sus pe crucea lui scria / Gradul și familia…”
Intradevar, la data redactarii cartii, nu era nici un cimitir in cinstea soldatilor romani cazuti la Cotul Donului. Insa am vazut ca autoritatile romane impreuna cu cele sovietice au demarat un proiect de realizare a unui cimitir romanesc din 2015 incoace. Deci lucrurile s-au miscat, foarte tarziu insa mai bine mai tarziu decat niciodata.
Strabunicul meu a murit in acea batalie. A lasat doi copii acasa si o vaduva care traieste si acum la 94 de ani. L-am cunoscut din cateva fotografii din care una realizata in armata. De el imi mai aminteste un document din 1942 semnat de un general neamt, decoratia s-a pierdut intre timp. Sunt convins ca incompetenta, tradarea si coruptia au dus la multe pierderi ale romanilor (ca si acum de altfel)
Dumnezeu sa il ierte.
E o mandrie sa ai eroi in familie.
Bunicii mei s-au intors in viata din razboi dar nu au participat la Cotul Donului. Un frate al lor a fost acolo insa ei nu au fost incercuiti si s-au retras, au ajuns pana la Roman, a fost luat prizonier, a fost pana in Tatra, si apoi la puscarie pentru ca era capitan.
Asa ne-am tratat noi eroii din pacate, cu puscarie.
Nu noi, cei cărora li s-a spălat creierul cu ideologii demente. Eram copil în vremurile acelea și îmi amintesc câtâ ură și îndârjire aveau oamenii față de acești vânzători. Iar cei care mai trăiesc, din păcate tot mai puțini, nu uită, n-au uitat.
REFERITOR LA REGELE MIHAI, PĂREREA MEA ESTE CĂ D-UL PREȘIDINTE TRAIAN BĂSESCU ARE DREPTATE.
da domle da nu despre asta era vorba aici.
Bunicul sotiei mele a venit acasa(intr-un sat de munte din Buzau)(a scapat de la cotu donului) in izmene si camasa iar in picioare avea infasurate niste carpe.Va dati seama ca un om care era analfabet(nu facuse scoala) a reusit sa razbeasca atatia km pana acasa,dar dupa cateva zile a fost din nou incorporat,semn ca si atunci erau mancatori de rahat care au informat autoritatie ca s-antors acasa.Astia eroi nu zdrentele de azi,asa zisii „revolutionari” care au niste drepturi de zici c-ar fi luptat in toate razboaiele pe care le-a purtat Romania.
Bunicul meu s-a intors de pe front in aceiasi situatie de pe front de la Cotul Donului..Eu nu l-am cunoscut.Spunea bunica,nu prea multe,dar povestea ca a ajuns cu uniforma zdrente,zdrente si plin de paduchi.El a fost la Cavalerie,plecat din Timisoara.
Strabunicii mei, atat de pe mama cat si de pe tata au decedat in aceasta batalie de la cotul donului. Pe unul dintre ei lam cunoscut printro fotografie gasita in casa bunicii mele in zilele trecute. Povestile despre el si lucrurile, cei drept vaste, pe care le stia bunica mea mau captivat. Daca cineva are rude care au fost in armata a 3-a regimentul 25 infanterie sa ma contacteze. tommytza_vs@yahoo.com
Strabunicul meu a fost dat disparut la Cotul Donului, mai mult ca sigur cazut in lutpa pentru ca nu a mai ajuns acasa.
Slava ostasilor romani! Fratilor sa-i cinstim cum trebuie pe stramosii nostri care s-au luptat pentru neamul acesta. Cum? Pai simplu, pastrand traditia si credinta ortodoxa a neamului romanesc care sunt aproape sa sucombe sub valul pervertirii occidentului.
Cu Dumnezeu inainte!
Am avut si eu un strabunic care a luptat in al doilea razboi mondial si care a supravietuit, dar din pacate nu am avut sansa sa-l cunosc. Recent am aflat ca fratele bunicii mele (90 ani) a murit la Cotul Donului. I-am scris un email lui Ionutz pentru a-mi trimite memoriile bunicului sau.
I-am scris si eu insa nu raspunde. Pacat!
Ca să le fie bine marilor învinşi întotdeauna se găseşte scuza că altfel nu se putea, şi de ce nu? De fiecare dată cei mari vor avea scuze iar turma va plăti oalele sparte indiferent cine va fi învinsul.
buna, as vrea si eu mai multe informatii despre cotul donului, strabunicul meu , sergentul Dragota Ion Nicolae,a facut parte din regimentul 2 Rosiori escadronul 1 si a murit in anul 1942, ranit de o schija de brand. Bunicul meu nu a primit decat un „extras de moarte” in care se spunea ca a fost inmormantat in comuna Orehaski, langa cotul Donului. Am cautat pe internet listele cu soldatii morti in Rusia, dar nu am gasit nimic legat de aceasta comuna si de locatia cimitirului.daca stiti cumva unde ar putea fi situata aceasta comuna sau pe langa ce oras din Rusia, va rog sa ma contactati.
Puteti lua legatura cu organizatia veteranilor de razboi din localitatea dumneavoastra pentru a va dumiri in ceea ce priveste posibilitatea ca el sa fi fost ingropat acolo. Dupa cate stiu eu in 42 era inca o organizare stricta. Deasemeni este posibil c numele sa se fi schimbat intre timp si cimitirul sa se numeasca altfel.
Mult noroc.
Bunicul meu a luptat la Cotul Donului si a supravietuit macelului , era artilerist si a juns acasa aproape surd , a scapat datorita unei legi care permintea unui soldat care avea acasa nu stiu cati copii (banuiesc ca 4) … sa revina la vatra , nici bunicul si nici tatal meu nu mai traiesc , sa imi pota confirme date despre acea lege.Atat stiu ca bunica a fost dupa el pana pe front in rusia , atunci probabil era deja in retragere.
Probabil a fost vorba de un ordin militar nu de o lege, oricum a fost unul din putinii norocosi. Din ce regiment a facut parte?
Bunicul meu nu a avut norocul sa scape din batalia de la Cotul Donului. Era la baterie de tun, servant. Nu au mai gasit ramasite dupa o explozie de proportii. Cunoaste-ti mai multe detalii?
Poate ca daca ii dai numele ai mai multe sanse ca afli ceva detalii. Au murit mult prea multi in razboi in acelasi fel.
mai baga bai si tu ceva nou pe blog
hai ca am bagat
Si bunicul meu, Raicu Aristide, a participat la batalia de la Odessa si apoi la cea de la Cotul Donului, in cadrul Batalionului 7 Pionieri din Divizia 7 Infanterie.
Din cadrul Diviziei 7 Infanterie mai faceau parte urmatoarele unitati:
– Regimentul 14 Dorobanti „Roman”
– Regimentul 16 Dorobanti „ Maresal Josef Pilsudski” Botosani
– Regimentul 37 Infanterie „Alexandru cel Bun” Botosani
– Regimentul 1 Artilerie Garda „Regina Maria” Roman (fost Regimentul 4 Artilerie pana la data de 1.04.1933)
– Regimentul 8 Artilerie Roman (transferat de la Botosani la Roman in 30.09.1894)
Daca cineva are orice informatii referitoare la unitatile mentionate si doreste sa mi le puna la dispozitie, adresa mea este bt01use@yahoo.fr
Cu respect
Si bunicul meu tot la Cotul Donului a fost luat prizonier, din pacate aveam vreo 15 ani cand a murit si prea putine am aflat de la el, din ce a reusit sa imi spuna am inteles ca nu a luptat efectiv ci aveau grija de caii unei baterii de altilerie a nemtilor.
Dupa razboi a stat ceva ani buni in Siberia de unde s-a intors pe jos pana in Romania, asta m-a impresionat .
http://ilarion-stanescu.weblog.ro/2006/09/28/amintiri-din-captivitatea-sovietic-1944-1954-i/#axzz1kS0uGXFU
http://ilarion-stanescu.weblog.ro/2005/09/25/amintiri-din-captivitatea-sovietic-1944-1954/#axzz1kS0uGXFU
chiar daca au cazut pe campul de lupta,
ei au luat cu brio examenul vietii.
Dumnezeu sa-i odihneasca!
noi, cei de acum, niste morti vii
in lumea virtuala a filmelor mincinoase dela Hollywood
sa inviem si noi prin ei, tinand treaza memoria lor
si cand moartea va pune capat vietii,
sa putem zice ca n-am trait degeaba
Si unchiul meu a luptat la Stalingrad.Mi/a spus ca a fost mitralior si ca rusii cand au atacat veneau beti aproape ca la hora.A tras in ei atit timp cat a avut munitie si mi/a mai spus ca dupa ce romanii au secerat primul val si al doilea s/au format mormane de cadavre insa rusii au trecut si peste camarazii lor morti fiind impinsi din spate de comisari politici care ii executau pe loc pe cei care se retrageau.A fost ranit si evacuat pe calea aerului cu mai multi militari germani.A trait 95 de ani si este inmormintat la Constanta.
asa povestea si un var de-al bunicului meu.. tot mitralior era. a tras o zi intreaga pana a terminat munitia si apoi a fost facut prizonier de un rus stirb si batran care rupea cateva cuvinte pe romaneste. Omorase sute de rusi… cand spunea despre mormanul de cadavre (umfla poate putin) zicea ca era inalt cat streasina casei! a fost 7 ani in siberia dar a supravietuit si a trait 86 de ani.
NU a umflt nimic, nu a exagerat. Noi suntem incapabili să acceptăm o realitate care ne-a costa atât de scump și încă ne costă. Nu a exagerat. Sunt foarte multe mărturii în acest sens și mai teribile chiar.
Foarte interesante si comentariile despre bunicii nostri, s-ar putea face chiar un articol din toate informatiile culese de la cititori.
Si eu am avut pana cum 2 spt un bunic veteran de razboi, s-a dus la Domnul la aproape 91 ani.
Tot ce stiu de la el e ca a aruncat in aer cu o grenada un rus mare care il soma sa se predea ( pe front Romanesc ), era rugat de camarazii raniti grav sa ii impuste, si a revenit in tara dupa 4 ani de Siberia.
A avut mai multe sanse de scapare decat altii, fiind tamplar de meserie si de folos Rusilor.
Desi nu am discutat niciodata cu el despre razboi, in primul rand pentru ca nu vroiam sa ii amintesc de acele grozavii, cercetez istoria din toate sursele veridice si indem pe toti tinerii pasionati de istorie sau in cautare de adevar istoric sa cerceteze, sa colaboreze intre ei eventual si sa scrie, cu ajutorul bunicilor in viata, cat mai multe despre realitatea de pe front. Sa foloseasca mai bine reportofoane si sa transcrie informatiile cele mai importante, chiars a stenogrameze (cuvant cu cuvant) tot ce afla de la eroii nostri.
Avem ce invata de la ei, poate parintii nostri sunt o generatie reeducata in sistemul idiocratic socialist-ateistic si nu inteleg realitatea de astazi prea bine, dar cu ajutorul bunicilor si bunicutzelor putem razbate si peste greutatile zilelor noastre. Cu Dumnezeu inainte !
Ai dreptate, dar din păcate, au rămas atât de puțini! Am citit undeva că ”războiul se termină, atunci când moare ultimul combatant”. Dacă privim spre linia frontului de răsărit, vedem că se ridică numai amenințări: Harta Moldovei dăruită de Putin Lui Dodon ne zburlește toată istoria și … nu mai avem armata din 1940, nu mai avem nici credință, nu mai avem nici convingeri… Ne uităm la filme mincinoase!
Si bunicul meu a cazut la Cotu Donului dar nu a murit … a facut 6 ani de prizonierat si 2 ani de front iar un prieten de al lui a reusit sa treaca Dealul si sa fuga, sa se duca acasa si cand a ajuns acasa a spus ca Bunicul meu este mort iar dupa 8 ani s-a intors acasa si toata lumea stia ca este mort ..
Prietenul sau care a reusit sa scape in padure si sa fuga l`a vazut in bataia gloantelor si a spus ca nu a mai reusit sa scape dar uite ca .. s-a intors acasa dupa 8 ani ..
pfff
Pot spune ca bunicul meu e un Adevarat Erou si ca a fost un Om Extraordinar de destept si bun la suflet, ma mandresc cu asta si ma laud cu asta !
imi pare rau ca nu mai este in viata sa aflu mai multe ca tare sunt curios ..
pacat ..
Vasile din Bucovina spunea ca in privinta regelui Mihai, presedintele Romaniei, Traian Basescu, are dreptate. Imediat i-a raspuns Cipslim ca „da domle da nu despre asta este vorba aici.”
Tocmai despre asta este vorba aici. Regele Mihai si camarila sa au uneltit permanent impotriva lui Antonescu. Poate ca romanii oricum ar fi fost invinsi la Cotul Donului. Poate ca regele oricum nu ar fi avut taria ca, arestindu-l pe Maresal, sa puna oarece conditii rusilor. Se prea poate ca rusii sa fi cistigat acea „partida” si fara tradarea (certa) a generalului Sanatescu.
Nu se justifica insa, tacerea complice asupra acestei crime. Pentru rusi a fost o victorie indiferent de cum au obtinut-o. Dezastrul Armatei Romane s-a datorat, fara nicio indoiala, tradarii. Am spus „dezastrul” nu „infrangerea,” acestea fiind notiuni diferite, Dumnezeu sa-i ierte pe ex regele Mihai, pe Sanatescu si pe ceilalti acoliti ai lor. Slava eroilor romani! Doamne iarta-i si pazeste-i! Amin!
Da, dom`le. Aveti perfecta dreptate! V-ati ales si un nume bun, al marelui actor Constantin Tanase, ucis de bolsevici.
Domnule draga, in articolul asta (scris de mine, aveti in vedere) nu este vorba despre Mihai intaiul si ultimul ci despre batalia de la Cotul Donului. Nu sunt in total dezacord cu opinia dumneavoastra insa articolul in sine nu e legat de fostul rege. Respectiva persoana a pus acel comentariu in perioada cand Basescu a spus public opinia lui despre evenimentele de atunci, or eu nu am dorit sa deturnez discutia inspre politic.
Probabil o sa scriu si un articol despre Rege si se poate discuta acolo. Mihai nu avut legatura cu dezastrul militar de acolo, deci nu incape in discutie, fiind irelevant.
Nu mi-am ales „un nume bun.” Mi s-a dat un nume. Acesta este numele meu. Dv. ce nume vi s-a dat, domnule „ortodoxiesaumoarte”? Nu aveti nici macar atata curaj? Eu sunt protestant. Pentru asta trebuie sa mor?! Daca marele actor Constantin Tanase a fost ucis de bolsevici (rudele lui au o alta versiune), nu uitati ca acestia au venit la noi cu sprijinul substantial al ex. regelui Mihai. Eu chiar nu am nicio implicare in chestia asta.
Domnule „cipslim” daca veti scrie un articol despre ex. regele Mihai, nu uitati de cei peste 160.000 de militari romani luati prizonieri in perioada 23 august-12 septembrie 1944 (printre care si tatal meu) si dusi in Siberia din vina acestui tradator care nu a urmarit decat interesul sau personal, acela de a ramane rege. Nu l-a interesat nci cat negru sub unghie soarta tarii si a poporului. L-a arestat pe maresal, l-a predat comunistilor si a tulit-o la Savarsin, unde avea o amanta. N-a incheiat nici macar un proces-verbal cu rusii referitor la armata si tara. Si mai stiti ceva? Fostul rege a colaborat vartos cu comunistii numai sa scape de Antonescu. Ceea ce s-a intamplat ulterior (detronarea) n-a fost decat o consecinta a faptelor sale si o confirmare a zicalei noastre: „Cu ce masura dai, cu aia ei.” La ce s-o fi asteptat el de la rusi? In fine, veti replica, desigur, ca nu a avut alta solutie. Ba a avut! Staruiti in studiu, daca va intereseaza si veti vedea ce variante convenabile veneau chiar de la rusi. Ceea ce a facut acest ex rege la 23 august 1944 a depasit cele mai optimiste asteptari ale sovieticilor. Totusi orice poate fi iertat, mai putin abandonarea propriilor militari in mainile inamicului. Daca aveti curiozitatea, consultati legislatiile penale ale celor mai avansate state si veti vedea ca toate pedepsesc aspru o asemenea fapta.
Domnule draga gasiti la linkul asta:
http://polimedia.us/trilema/2010/romania-nu-are-o-casa-regala-deloc/
in comentariile de acolo opinia mea in legatura cu ex regele:
Regele Mihai a fost un tradator, si a ramas un om slab:
– a refuzat sa astepte negocierile cu aliatii si a mers pe mana lui Sanatescu.
– a acceptat decoratia oferita de Stalin
– a abdicat acceptand un settlement (cand a plecat tot guvernul era acolo in par si nu a plecat cu mana goala)
– i-a fost frica sa vina in 1990
– nu a facut mare lucru in exil in afara de faptul ca s-a dus sa boceasca pe la Elisabeta
– inca insista ca 1 decembrie e mai putin semnificativa pentru Romania comparativ cu eliberarea de sub influenta Otomana (si implicit pierderea Basarabiei)
– nici macar nu sta in Romania, la noi vine in vacanta
Deci multumesc, NU!
Nu sunt total impotriva monarhiei constitutionale, dar daca e vorba de Mihai, ala nu are ce cauta.
El nu mai merita titlul de MS el este doar fostul rege al Romaniei.
domnule, sa lasam discutiile acestea la locul lor.
as vrea sa sterg ultimele comentarii la amandoi deoarece nu au legatura cu discutia in sine. Inteleg nevoia de a folosi comentariile pentru a comunica unul cu altul deci o sa le sterg dupa 3 zile. Am impresia ca numele ortodoxiesaumoarte se refera la faptul ca prefera moartea in locul renuntarii la credinta. Sunteti 2 persoane care aveti opinii similare in ceea ce priveste subiectul in sine, nu are sens sa continuati sa va certati din orice alt motiv.
Despre crestinism va spun ca Dumnezeu vrea fapte. Deci cel ce ajuta mai multi oameni in necaz, cel ce duce o viata curata, e iubit. Cu fapte intram in Rai nu cu vorbe, cu iubire si smerenie, nu cu nervi si trufie, din nefericire toate discutiile astea duc eventual la conflict si in loc sa ne respectam incepem sa ne hulim unii pe altii in nestire.
Cipslim! Daca ceea ce ati spus la 4 mai 2012, ora 7:50 pm reprezinta convingerea dv., admit ca sunteti pe subiect. A fi monarhist nu inseamna a-l sustine pe ex. regele Mihai sau pe vreun presupus urmas al sau. Si eu am sentimentul, uneori, ca o monarhie constitutionala este preferabila actualului regim. Dar nu cu Mihai I sau cu vreun urmas da-al sau. Lasati-ma, va rog, sa-i mai spun ceva lui „ortodoxiesaumoarte.” Nu putem prefera moartea in alte conditii decat cele stabilite de Dumnezeu. Cu toata consideratiunea!
Ce ia oprit pe romini sa foloseasca sticlele incendiare impotriva tancurilor sovietice? Incompetenta ofiterilor era atit de mare incit doar si pt faptul ca nu au fost anihilati total si e o mare realizare. De ce nu s au folosit intens avioanele de bombardament si vinatoare in acele zile? De ce nu s au construit sisteme defensive ca doar lagarele de prizonieri erau pline de rusi adica de mina de lucru. Inutil sa spun ca un militar bine motivat intr un adapost individual face cit un tun antitanc. Si nemtii au fost idioti cind au intrat cu tancurile in stalingrad. Era suficient ca in octombrie sa atace la nord si sud de stalingrad la 30/40km de limiile defensive rusesti. Atingind volga la nord si sud si traversindo cu citeva zeci de tancuri si autotunuri ar fi distrus practic aprovizionarea orasului si retragerea rusilor la est de volga. Consider ca incapacitatea factorilor de decizie rominogermani a distrus planul genial al lui hitler. In afara imbecilitatii corpului ofiteresc de stat major sigur ca da a existat o masiva scurgere de informatii la nivel inalt catre rusi. Pacat, pt ca astfel de momente sunt unice in istorie,omenirea ratind ocazia sa scape de tirania ruseasca ce a marcat si va marca viata noastra si a urmasilor nostrii. Hitler a fost un vizionar. Doar sobolanii din anturajul lui au facut sa se aleaga praful de tot ceeace a conceput acest om. Ve ti spune ca a fost un criminal, da, dar oare spaniolii francezii si englezii care au omorit 20000000. Bastinasi din nord america ce au fost? Stalin, Mao,REGINA ANGLIEI(vezi razboiul cu burii),americanii marii propavaduitori ai democratiei , ce ne am dorito toti, dar care ne a adus la intoarcerea cu 50 de ani din toate punctele, CE AU FOST? Rominia a pierdut razboiul pe mina ei, pe mina clasei politice oarbe si meschine, avide ca si astia de azi de inavutire! Cind hitler a venit la putere era clar ca avea idei revansarde! Si el si 90% din germani. Noi, popor fraier, ne idopam cu mici si bere electorale si reuseam performanta sa ne inarmam cu toate stifturile europei. CAROL MANIU SI TOTI LABAGII EPOCII UNDE SI CE PREOCUPARI AVEAU DOMNILOR? Doar sa fure. Azi, cind europa e mai aproape ca oricind de aceeasi situatie, domnii politicieni ce fac?! Fura domnilor, da fura. Dar nu numai bani ci si viitorul copiilor nostrii. SA NU UITATI UN LUCRU! IN1941 HITLER A ATACAT URSS PT CA SA NU se intimple cu europa ce se intimplase cu finlanda. RUSIA IN 41 AVEA DOAR ARME OFENSIVE. Atentie si azi le are. Si mai are doi aliati ce ar suge si pula ca sa cistige ceva din trupul tarii noastre. Am un nume, si nu ma ascund in spatele unor pseudonime. VirgiLNeacsu, nepotul lui GH. Neacsu, ce si a dat obolul de singe la cotul donului.
Am lasat comentariul mai mult ca sa te fac de rusine decat altceva. Sa lasam filmele la o parte ca nu au treaba cu reaitatea. Ca sa ajungi sa dai cu sticla incendiara in tanc in camp deschis, sub foc inamic, si sa mai si reusesti sa distrugi tancul ai nevoie nici mai mult nici mai putin decat de o minune.
In ceea ce priveste strategia militara pe care o propun multi viteji dupa razboi este egala cu zero.
Resping categoric ideea ta de a glorifica … nu numai un criminal de razboi, dar un criminal al propriei natii, in stare sa-si sacrifice tot poporul pentru orgoliul propriu.
Ofiterii romani si soldatii romani au luptat cat a fost omeneste posibil si inca de zece ori, din nefericire nu au putut tine fata unui dusman atat de numeros si bine echipat informatic. Cum iti permiti sa insulti eroii neamului fara ca macar sa te fi aplecat putin asupra celor intamplate acolo?
Mi-e scarba Neacsule de felul in care ai ales sa te comporti pe pagina mea.
1.am10 ani de legiune in spate. 2 scirba sa ti fie de reactia ta.3 daca ai fi citit cu atentie ai fi remarcat ca nu glorific un criminal ci il pun in aceeas galeata cu ceilalti. Faptul ca a fost un geniu militar l am scos in evidenta nu altceva. E ok sterge te rog tot ceeace am scris. P.S. Am o bunica. Are 95 ani. A fost pe front. Doar in rusia. Anunta ma daca vrei sa o cunosti. Iti va acorda un scurt moment de reala istorie adevarata. Si ti mai recomand sa l citesti pe djuvara. Va salut domnilor.
Si asa te-a invatat pe tine la Legiune, ca poti sa dai un T34 jos cu o sticla incendiara? Si cand te gandesti ca T 34 ala nu venea de unul singur, ci era plin de infanterie ruseasca (care a fost superioara numeric tot timpul) care te-ar fi curatat in 2 secunde dupa ce te-ai fi ridicat in picioare. Armata rusa a fost superioara numeric in asalt, cu mult superioara. In plus terenul a fost pregatit si au bombardat masiv inainte. In plus armamentul german nu era disponibil, fiind foarte departe, foarte greu de produs in urma bombardamentelor aliate.
Normal ca a fost o eroare de strategie sa lase cele 2 poduri in picioare. Stalingrad nu era comuna, era ditamai metropola.
Si mai pierzi ceva din vedere, faptul ca Hitler dadea ordine si aia de pe campul de lupta executau, exact ca Stalin, Pana cand Stalin a observat ca nu rezolva nimic si a dat putere de decizie Generalilor. Hitler insista sa controleze el ca el e geniu, si din cauza asta s-a dus dracu toata ofensiva.
Nu a fost un geniu militar, a fost un geniu politic, militarii erau altii, cei care au conceput planurile de atac si restu.
O alta tampenie pe care au facut-o imbecilii a fost ca au tratat popoarele eliberate ca pe sclavi. Ukrainienii, Bielorusii ii iubeau pe rusi ca pe merele padurete, si au primit cu entuziasm armata Germana, pe care au considerat-o eliberatoare pana au aparut aia de la SS sa le explice ca ei sunt „Untermensch” si sa-i trateze ca pe dusmani. Astfel toata linia de aprovizionare era sub atac constant din partea partizanilor si a aliatilor, sabotata pana la extrem, cai ferate zburate in aer, poduri daramate, trai pe plai. Asa de genial a fost Hitler ca nu a avut un plan de retragere serios, el fiind invincibil in mintea lui. Deasemeni el insista ca are pe front o armata invincibila, cand aia erau vai mama lor in frig, tifos, cu echipament putin si luptau cu un inamic care nu mai avea nimic de pierdut. De ce au lovit rusii in armatele Romane? Pentru ca aliatul german nu dadea destula atentie armatelor noastre, echipandu-si doar armatele proprii. Exista jurnale de front, ia si citeste cum ramasesera fara munitie si nemtii, cum se plimbau rusii cu tancurile prin spatele frontului si nu avea nimeni ce sa le faca, si cum s-au volatilizat batalioane intregi in urma bombardamentelor. De ce au lovit in noi? Ca stiau exact unde sunt plasate liniile de aparare, proviziile si tot. In 2 ore au facut harcea-parcea de parca vedeau prin satelit unde sunt pozitionati soldatii nostri.
Si mai, cand iti vine puhoiul de rusi , cate 2000 de odata, cu 4 tancuri in spate si tu mai ai 200 de boabe pe catea, 30 de soldati prin transee cu pusti fiecare si ceva grenade, sa te vad atunci cu sticla de benzina cum faci tu pe viteazul.
Eu nu comentez cit de viteji au fost rominasii la stalingrad! Incerc sa ti explic situatia de facto a rominiei in acea perioada. De ce nu ne am inarmat, de ce trupa era analfabeta, de ce ofiterii se purtau cu trupa precum cu sclavii pe plantatie, de ce industria de armament era 0,de ce conducatorii politici si cei ai armatei erau grandomani si hoti, si mai ales de ce clasa politica a vremii nu a luat decizii hotarite in momente de cumpana. E de prisos sa mai amintesc atitudinea finlandei si a poloniei. Mesajul meu ,si cu asta inchei,este ca suntem in aceeasi situatie ca in ’39 . Avem o alianta falsa,avem aceeasi dusmani traditionali si ACeeasi politicieni fomisti ce ne conduc. Rominia trebuie sa isi regaseasca valorile in interior, iar noi, poporul romin sa lasam pupincurismul( vezi nastase fost ministru care pt un grad in plus in latrina numita masonerie a vindut petromul cu tot cu resursele din subsol),si sa incepem prin invatamint si cultura sa dam generatiilor viitoare ceace se cheama ONOARE,DEMNITATE,CREDINTA SI nu in ultimul rind MINDRIA DE A FI URMASII DACILOR! Ai dacilor spun doar, pt ca romanii erau de’aceeas neam cu dacii. Ramin profund recunoscator daca vei sterge mesajele ce mi am permis sa le scriu.
Intreaba-l pe Carol al doilea si pe camarila lui de ce. Cand s-a plecat la razboi nu se mai putea astepta, era deja tarziu. Antonescu a preluat tara de la Oligarhie asa cum a fost, nu putea sa mai astepte sa se rectifice lucrurile.
Conducatorii Armatei si cei politici, daca nu erau hrapareti nu erau considerati de incredere in sistemul dictatorial Carlist. Iote de aia.
Strategia rusilor cu romania a fost aproape perfecta si gandita pe termen lung! Ne au ingenuncheat si infometat ca sa putem fi controlati,sa putem sa ne videm,fratii pentru o felie de paine in plus. Rusii si javrele romane comuniste au facut-o mai ceva ca la carte, poporul avea nevoie de vinovati, de lasi. pe cine sa dea vina poporul si ce ar fi cel mai usor de inghitit de catre acesta? pe cineva care nu avea sange romanesc pur, in floarea varstei la 25 de ani, care la acea vreme era rege!(comentarii de genul la 25 de ani era barbat in toata firea, le gasesc patetice si irelevante) Mihai I 1990 – românii au suferit destul sa li se impuna si au dreptul de a fi consultati în ceea ce le priveste viitorul! i-a fost frica sa se intoarca?unde?l-au lasat lichelele comuniste conduse de iliescu?ati uitat ca l au expulzat in 90, persona non grata declarata de p.d.sr in 93-94?
suntem o natie care nu si cunoaste istoria, istorie rescrisa de comunisti si aruncata ca niste laturi parintilor nostri,care la randul lor ne-au transmis-o si noua, pentru ca viermii veniti in 90 n-au avut grija decat de >marea privatizareprea e cusuta cu ata alba< povestea cu Regele Mihai!
Si sa revin la povestea cu bunicii, un strabunic a sfarsit din cate imi aduc aminte in muntii Tatra! Din bunicii nostri, putini au cunoscut adevarul in 47, multi au fost redusi la tacere ulterior iar si mai putini mai pot sa spuna adevarul vazut cu ochii lor,nu propaganda comunista! ma plec in fata tuturor eroilor, inclusiv tinerilor din 89, pentru ca eu astazi sa pot scrie in romana, pe un site romanesc, in tara mea, Romania!
PS: este doar o opinie prin care nu intentionez sa jignesc persoanele care sunt de alta parere!
Hitler a fost intr-adevar un vizionar si criminal, insa calitatile militare, l au dus la anihilare. rasa pura a fost un pretext pentru ca soldatii sa fie eficienti, banii evreilor stim cu totii ca erau tinta conducatorilor nazisti! tatuca stalin a continuat exterminarile in lagarele lui hitler si multe altele construite dupa razboi!
comentariu fara randuri lipsa,sper!
reciteste si scrie inteligibil alt comentariu.
Pe asta il sterg dupa 3 zile.
si bunicul meu a luptat la cotul donului insa la fle ca multi altii eram destul de mic pentru a sti ce sa il intreb despre acea batalie teribila. din ce imi mai amintesc din povestirile lui intreg regimentul din care facea parte a fost ucis si a scapat doar el si cu un capitan parca sau sergent care deja fusese impuscat in gat si care l-a sfatuit sa se predea. cea mai mare umilire a lui nu a fost faptul ca a fost facut prizonier ci ca a fost dezarmat de o rusoaica asta ca sa vedeti ca rusii au folosit tot ce au avut la indemana ca sa respinga dusmanii. si pe langa asta intreg regimentul din care facuse parte era format doar din apropiati sau persoane pe care le cunostea si crescuse impreuna. drama a fost teribila iar noi doar putem sa stam si sa ne imaginam ce oroare s-a petrecu acolo. a fost facut prizonier si dus intr-un lagar unde impreuna cu altii a lucrat la padure, cazati intr-o mizerie greu de descris cu paduchi pe care ii lua cu pumnul de la subbrat si ii aruncau jos iar de mancat li se dadea zama de varza si o juma de felie de paine.. a avut curaj sa evadeze(nu mai stiu exact de unde) si a reusit sa ajunga in satul natal de unde plecase si unde la intoarcere a aflat ca parintii lui si o parte din rude au murit pe front sau au fost impuscate de rusi sau germani. pacat ca nus tim sa ne omagiem inaintasii care s-au jertfit pentru tara asta indiferent de circumstante 😦
bunicul meu a fost caporal si a fost ranit in aceasta crunta batalie…a ramas fara un ochi,a reusit sa se intoarca acasa si sa creasca asa 5 copii…iar fratele lui a fost locotenentul generalului Corneliu Dragalina,simpatizanti ai miscarii legionare fiind au fugit amandoi in moldova pentru a se ascunde de represiile comunistilor…bunicul meu,a decedat la varsta de 72 de ani fara a fii trecut la colectiv…
Frumoasă prezentare, Felicitări!
As dori să fac şi eu ceva pentru oamenii aceia care au pierit sau au suferit acolo. Dacă aveţi idei, vă rog sa-mi scrieţi. George N.
Sa aprinzi cate o lumanare in fiecare zi. Sau macar cand iti amintesti. Doamne ajuta!
Si eu am avut un bunic disparut la Cotul Donului, era artilerist. Cine are informatii sau date despre supravietuitori, sau prizonieri rog contact la gh.neagoe@yahoo.com sau 0756160888. Bunica mea a fost vaduva de la 19 ani si a murit vaduva. Cred ca am o datorie sa aflu mai multe despre bunicul mea. Alte date mai precise o sa le iau cand merg la tara la parinti. Va multumesc.
http://www.youtube.com/watch?v=NHjo8Bc-npg ascultati piesa asta si spunetiva parerea dak vreti
In noiembrie se implinesc 70 de ani de la acest dezastru. Ma indoiesc ca mai sunt supravietuitori. Cine doreste sa puna umarul sa iesim in presa cu aceasta comemorare, va primi sprijin material de la mine.
Nu mai sunt decat 2-3 supravietuitori. Cat au fost nu i-am bagat in seama, cand nu mai sunt ne amintim de ei….
Char si putinii supravietuitori au fost trimisi pe front in vest. Cati au mai ramas de acolo au plecat la puscarie, la canal, in Baragan. Cati au mai ramas au fost ignorati.
Exista insa pe youtube o serie de interviuri stangace facute de niste fetite, acolo pot fi gasite unele marturii. MA gandeam ca fetele astea, inconstient au facut un serviciu enorm Romaniei, mult mai mare decat am vrea noi sa credem ca am putea face.
De cand s-au implinit cei 70 de ani de la batalia de la Stalingrad, am o neliniste interioara pentru faptul ca nu am cunoscut aproape deloc detaliile acestei mari batalii.Caut in fiecare zi pe internet tot felul de articole despre eroii romani, vad filme documentare despre aceasta batalie si ma cuprinde o mare emotie si mandrie ca ostasii romani si-au facut datoria pentru tara. Bunicul meu a fost ranit pe frontul de est, la Odessa cred, si-a pierdut ochiul si a fost operat pentru ca i-a intrat o schija in stomac.A pierdut jumatate de stomac si fierea si doctorii de atunci i-au zis ca nu apuca 1 an de zile. A murit la 91 de ani si-a avut pensie de invalid de razboi data de armata romana. A avut 3 copii, unul dintre ei este mama mea. Stiu ca ne povestea, mie si fratelui meu cum a luptat, trairile lui cand Antonescu a ordonat ROMANI TRECETI PRUTUL! si cand se lupta cu rusii. Noi copii fiind il tot intrebam daca a omorat vreun rus si nu intelegeam de ce schimba vorba si o lacrima din singurul ochi ramas ii brazda obrazul.Stiu ca a facut parte din Regimentul de Rosiori cavalerie, nu stiu numarul. Eram prea mic sa aflu detalii si as ramane profund indatorat daca as putea sa gasesc intr-o arhiva detalii despre el si despre soldatii nostrii. Pe eroul meu, pe bunicul meu il chema MUNTEAN GHEORGHE din colonia Fabricii de Zahar Bod, sat Bod , judetul Brasov.
Vreau sa stiu daca cumva s-a comemorat undeva aceasta pagina de istorie romaneasca, chiar daca este dureroasa, batalia de la Stalingrad.
Acum nu-i intereseaza decat ciolanul puterii , au uitat complet dar eu am rugamintea ca sa nu-i uitam niciodata pe acesti eroi. D-zeu sa-i odihneasca in pace!
Respect eroilor romani si nu numai.
Da, știu că s-a comemorat la Mănăstirea Comana, unde era un supraviețuitor de la Cotul Donului, un monument închinat eroilor căzuți la Cotul Donului și unde a participat Radu Theodoru, autorul unor romane istorice De la Mrea Comana am cumpărat cartea ”Cotul Donului 1942” de Vasile Șoimaru.
Am si eu un bunic care a luptat pe frontul de Est il chema NEGRU IAMANDI nascut pe 07 februarie 1914din parintii Ioan si Safta judetul Vaslui,dar din pacate a fost ucis in 1944 cind se retrageau,nici tatal meu nu l-a cunoscut avea 2 ani si acum cind il intreb de bunicul lacrimeaza(are 68 ani) nici el nu stie unde exact a cazut.Bunica a crescut 4 copii , a ramas vaduva la 29 de ani si asa a murit, din spusele ei a luptat si la cotul Donului dar a scapat, dar in 1944 nu a mai scapat , la SLOBOZIA in Republica Moldova a fost mitraliat de un avion rusesc,au murit 8 atunci,un mos MITICA RIPANU ia povestit asta lui tata, el ia ingropat. Baiatul meu David vrea sa mergem acolo sa-i punem o cruce, macar atit sa facem pentru el.Am intrebat la toate asociatiile ,cultul eroilor,etc,date despre el nu am primit nici un raspuns,stiu doar numele ,prenumele data si locul nasterii,cineva care ma poate cu mai multe detalii despre arhivele militare si modul de obtinere a informatiilor rog sa m-a contacteze pe adresa negrucristi@yahoo.com
DUMNEZEU SA-I ODIHNEASCA PE TOTI EROIII NOSTRI !!!!!!
Bunicul meu Tatarus Ion din Corbeni Arges a fost caporal intr o unitate de jandarmerie. nu stiu exact care. sa nu ne imaginam cumva ca asta era ceva asemanator cu NKVD ul . Nu . au fost aruncati in lupta ca orice alta unitate. a scapat de acolo a ajuns pina in Tatra si sa intors acasa cu o boala de plamani care l a si ucis in 74. le povestea copiilor despre frigul cumplit indurat iar mama a retinut un episod incredibil. dadeau broastele la o parte cu mina sa poata bea o gura de apa dintr o balta imputita. nu intelegeam atunci copil fiind ororile razboiului si dementa celor care l au inceput si continuat. a primit ceva pamint de la statul roman drept recompensa pentru participarea la razboi. mai stiu ca ii ura pe rusi si ii injura de cite ori isi amintea de ei. ginditi va ca noi in razboiul asta am luptat si alturi de rusi si alturi de germani in ambele cazuri cam fara voia noastra. sentimentele care ni sau transmis sint diferite. as vrea sa vad o coletie de marturii de pe frontul ala nenorocit. poate cineva o va stringe cindva si o va publica iar celor care au falsificat istoria le as citi o in fiecare seara inainte de culcare. nu se ridica nici la piciorul brostelor bunicului meu.
Sunt publicate mai multe memorii si jurnale de razboi. Fratele bunicului meu a fost capitan la jandarmerie si a fost pana la Cotul Donului si apoi pana in Cehoslovacia.
Există mărturii despre infernul de pe Frontul de Est. Nu cât ar trebui, pentru că oamenii aceștia care au stat cu moartea în față, care s-au confruntat cu inamici inimaginabili (foame, frig, minciună,sete, bolșevism) după ce s-au întors din Infern, au fost vînați, înterziși, condamnați. Cărțile pe care le-am citit eu au apărut după 90. Iată câteva dintre aceste cărți:
– Oranki, Amintiri din captivitate, de Pr Dimitrie Bejan (luat prizonier la Stalingrad)
– Pătimiri și iluminări din captivitatea sovietică, de Radu Mărculescu (luat prizonier la Cotul Donului)
– Memoriile Căpitanului Dumitru Păsat (prizonier la Cotul Donului)
– Cotul Donului 1942 (contine documente și mărturii ale combatanților adunate de Vasile Șoimaru, prof la Univ din Chișinău)
– Infernul de pe frontul de est, jurnalele unui panzerjager (vânător de tancuri) german 1941-1943 Cartea este foarte interesantă în sensul că surprinde aceeași realitate, același infern ca și memorialiștii români.
– Infernul prizonierilor în Rusia sovietică de I. Oprișan, 2 vol.(mărturiiale ofițerilor și soldaților români pe care autorul a reușit să-i intervieveze).
Bunicul meu, Ion Banu din comuna Suceveni (fosta Tudor Vladimirescu),judetul Galati ,a fost ranit,veteran de razboi.A facut armata in partea Bucovinei si nu stiu exact unde a luptat la Cotul Donului sau Podul Tiganca.Respect stramosilor nostrii!
Si bunicul meu povestea ca la podul Tiganca a luptat si a fost ranit. Respect pentru eroii nostri.
D-zeu sa-i ierte pe cei care nu mai sunt!
Exista si persoane care din dorinta de a scapa de acolo s-au inrolat in divizia Tudor Vladimirescu si s-au intors in tara. Am citit nu demult cartea matematicianului Grigore Gheba „Intre viata si moarte” unde descrie viata din prizonierat si relatia lui cu o rusoaica si cu Ana Pauker. Cinstit sa spun, mi-a produs desgust. Un om care a tradat idealurile armatei romane si a trecut de partea bolsevicilor a inceput sa se lamenteze ca a fost trecut pe linie moarta prin anii 50. Dupa razboi a fost si prefectul judetului Ramnicu Sarat, judet in care a comis multe nedreptati in acea perioada. El era din aceasi comuna cu mine, Dumitresti si culmea, liceul local ii poarta numele cu toate ca nu a avut decat legaturi de rudenie cu persoane de aici. Bunicul meu, cazut prizonier la cotul Donului a rezistat pana in anul 1948 in siberia , dar nu a trecut de partea comunistilor. A plecat pe front in 1938 si s-a intors zece ani mai tarziu cu toate ca il asteptau patru copii acasa. Pentru cei ce au rezistat acolo pana la sfarsit, RESPECT. Pentru cei ce si-au tradat tara si au trecut de partea rusilor…. prefer sa nu ma exprim. Tot pe vremea lui Gheba a mai fost inca un locuitor din zona care a plecat cu rusii lasandu-si fratele mai mic acolo, care nici nu s-a mai intors. Cand a ajuns in Romania a dezertat si a stat ascuns aproape un an prin paduri iesind apoi ca mare erou si ajungand pe urma primar in comuna, pus de comunisti, cu toate ca nu avea decat patru clase. Sunt multe de povestit despre acea perioada si despre persoanele pe care trebuie sa le consideram eroi.
Cine poate sa ma ajute sa gasesc mormintul sau localitatea buneleului meu desparut fara urme in razboi a fost inrolat in anul 1942-1943 in Armata Romana si nu sa mai intors acasa. Sotia sa bunica mea este vie si astazi si as vrea sa aflu macar ceva detalii unde luptat (numele lui este Topor Onisim nascut in 1915 in jud Soroca.
Bunicul meu a participat la batalia de la cotul donului,apoi a fost luat prizonier la mina din Donetsk,pana dupa razboi..Asociatia veteranilor de razboi imi poate furniza informatii?..multumesc anticipat.!
pai ce fel de informatii ai vrea? Probabil bunicul tau a fost membru AVR
Salut! Daca sunteti de acord, haideti sa facem un fel de organizatie a celor care au respect pentru acele momente, pentru stramosii nostri care ne sunt cunoascuti, au nume, au urmasi la a doua sau a treia generatie. Putem sa facem mici comemorari, putem sa spunem lumii cate ceva, chiar adevarul crunt ca a fost un dezastru militar si uman, cel mai mare din istoria noastra.
Am fost, ca tara mica, pusi in situatia de a fi prada usoara pentru un inamic mult prea puternic, la el acasa. Am acoperit acolo, un front mult prea mare, nu am fost ascultati cand am cerut intariri, armament, etc.
Ce spuneti? Pot sa vorbesc cu avocatul meu si sa fac din banii mei forma organizatorica, dar avem nevoie si de membri.
Numai bine!
Exista asociatia veteranilor de razboi, mai este si asta :http://www.once.ro/
Daca vrei sa faci o organizatie care sa rememoreze doar pe cei cazuti sau combatantii de la Cotul Donului cred ca nu este.
Ma bag si eu
salut ,si eu ca multi multi alti romani am avun un bunic care sa dus la cotul donului si nu sa mai intors,stiu ca era in cavalerie avea 24 anii a lasat in urma 3 copii si o nevasta tanara mai multe nu stiu despre el tatal meu avea 2 anii cand el a plecat pe front nu sil amintea de loc,dar si bunicul din partea nevestei a luptat la cotul donului unde a fost prizonier anii bunin dar a reusit sa se intoarca acasa,dupa un timp sia scris memoriile cu date f precise cu nume de camarazi si comandantii,spre rusinea mea acum vre 3 anii am inceput sa citesc dar mam plictisit nestiind pe atunci ce comoara tin in mana,dar dupa ce aseara am vazut un documentar pe RAI STORIA in care era si despre armanta ROMANA mam hotarat ca ,cand voi merge in tara voi incerca sa public aceste memorii care sunt cutremuratoare binenteles cu acordul socrului meu care detine aceste manuscrise
Azi am sponsorizat Asociatia Veteranilor de Razboi cu 30000 ron, cu specificatia ca banii sa mearga catre veteranii supravietuitori celui de-al doilea Razboi Mondial. Am si discutat cu seful acestei asociatii, care a luptat la Stalingrad. Am fost impresionat de ce s-a petrecut la Stalingrad, am studiat cat am putut, ba chiar doream sa fac o asociatie pentru comemorarea jertfei sau pur si simplu, tragismului acestei batalii pentru armata romana. Dar am considerat ca cei de acolo, de la AVR stiu mai bine ce au de facut, au si timpul necesar.
poza la chitanta altfel nu s-a intamplat
si bunicul meu a fost la COTUL DONULUI dupa care a venit acasa inpreuna cu radu teoharescu pe bunicu il cheama ungureanu ion.am multe poze cu el.daca are cineva poze de acolo cu nume scris pe ele si da de numele ungureanu ion sa dea un maill tepsus@yahoo.com
Colceriu Ioan din Voslobeni ,jud Harghita ,a luptat la cotul Donului ,luat prizonier,dus in lagar ,a scapat si s-a intors pe jos pana acasa.L-au inchis comunistii mai tarziu ,acuzat fiind ca e chiabur,,pe tatal meu l-au dat afara din liceu ,le-au confiscat tot ce aveau.
Dumnezeu sa-i judece pe unii si sa-i ierte pe altii.
Vaides Emil, strabunicul meu, tot din Voslobeni, jud. Harghita, a luptat la Cotul Donului. Nu a fost gasit pe listele cu morti, dar nu s-a intors niciodata acasa. Strabunica l-a asteptat toata viata.
Dumnezeu sa-i ierte!
Ma bucur ca mai exista oameni care vor sa rescrie istoria, mai ales ca acolo, la Cotul Donului au pierit ostasi romani care zac si acum nestiuti si neingropati, ostasi fara nume si fara mormant. Unul dintre ei era bunicul meu – Florea Anca – un tanar tanchist in varsta de numai 28 ani, care , lasand in urma 2 copii si o sotie de 26 de ani, a plecat la razboi si nu s-a mai intors. A fost dat disparut, trecut pe o foaie de hartie, ca multi altii, fara mormant !! Sotia lui a crescut pe cele 2 fiice, sperand in fiecare zi a vietii ei ca sotul ei disparut sa se intoarca. S-a prapadit mult prea devreme dupa ce a suferit in tihna, fara sa se planga niciodata; doar ochii ei, mari, cautau mereu in lungul drumului, zi de zi, ceas de ceas, asteptand sa apara omul iubit, tatal fiicelor sale.
Nu s-a recasatorit niciodata. A asteptat mai mult de 30 de ani; a crezut ca este bolnav pe undeva prin vreun spital sau ca ar putea avea amnezie; se mai intamplase in cazul multor soldati; asa auzise ea, femeie simpla dar cu multa daruire si iubire fata de valorile familiei sale; a sperat ca macar il va putea ingropa crestineste; desi a facut un mormant pentru Florea, acesta a ramas gol si dupa moartea bunicii mele.
O viata de soldat, de om, risipita si multe alte vieti distruse iar guvernul actual si multe altele inaintea lui nu au fost in stare sa-si faca datoria fata de soldatii cazuti la datorie !! Niciun monument in memoria lor, nici macar amintirea luptei de la Cotul Donului mentionata in fiecare an pe o fituica de ziar ! Nimic ! Datorita lor aveti paine pe masa astazi „domnilor” !! Rusine sa va fie !! Dumnezeu, insa, nu va iarta pentru ce ati facut din tara asta !!
Buna! Daca ne-am uni, mai multi, vom avea o sansa, macar la 75 de ani de la luptele de la Stalingrad.
Probabil ne e frica de rusi sau poate rusine sa le facem reprosuri nemtilor, dar sunt multe de spus, despre conditile in care s-a luptat, despre sacrificiul facut. Acum, daca tot s-au schimbat sistemele, cred ca putem sa mai spunem cate ceva. E adevarat, puterile zilei, in zona, sunt tot principalii beligeranti de atunci, dar daca tot s-a murit si suferit atat, ar trebui sa fim mai deschisi in legatura cu acest subiect!
Ilade Mihaita isi cauta fratele care a fost pierdut in razboi numele lui e Dorneanu Neculai daca aveti informatii despre el va rog contactatima 0741789124.
Fratii bunicilor mei, Gheorghe Toma si Gheorghe Cocea, amandoi din Grajduri (Iasi) au cazut la Cotul Donului. Un altul, Nicolae Toma, a fost ucis pe 23/24 august, la Ploiesti, chiar de cei care, cu o zi inainte, ii fusesera tovarasi de arme. Problema a fost – cel putin in cazul unitatii sale – ca germanii au aflat inaintea romanilor de intoarcerea armelor si au omorat astfel prin surprindere multi soldati romani.
Dumnezeu sa-i odihneasca pe romanii cazuti pe front!
cred ca fac parte dintre fericitii care au putut sa asculte povesti de pe front direct de la bunicul meu .a fost ranit dar s a intors viu .Au fost 3 frati pe front si doar bunicu a supravietuit. A fost si sunt adevarati eroi.Eu am fost militar in 89 si am vazut ce fricosi am fost.M asi bucura daca ar exista o lista cu cei incorporati
pacat ca autoritatile i au uitat dar ce sa te astepti de la niste oameni care au ca principi banii si mandria de a conduce tara catre ruina
E tarziu sa facem acum istorie despre ce a fost, mai ales ca fiecare dintre noi interpretam istoria din punctul nostru de vedere .Ma gandeam ca vorbim mai mult de dragii nostri bravi bunici pe care nimeni nu i au intrbat daca doresc sau nu sa mearga pe front
In vreme de razboi nu te intreaba nimeni daca vrei sa mergi sau nu, e o datorie a fiecaruia.
Au fost insa si multi voluntari.
Exista dovezi ale tradarii Generalului Sanatescu? Exista dovezi ale camarilei Regelui? Sau camarila avea Antonescu de fapt, Regele fiind izolat?
Exista insa dovezi ca armata romana nu primea munitie si nu mai avea munitie. Exista insa dovezi ale ofiterilor rusi prizonieri ai romanilor si care nu mai vroiau sa plece inapoi la rusii lor. Exista sperietura diviziei de dorobanti care si-au aruncat depozitul de munitie in aer, rusii exact acolo atacand pe 19 Noiembrie.
Sa fim seriosi totusi. Tradarea la cotul Donului a fost a nemtilor care au sacrificat unitatile romane pentru a castiga Stalingradul. I-au lasat pe romani fara munitie, in tinute de vara, sa lupte cu imensa armata rusa stransa in fata lor.
Acum il scoateti pe Sanatescu tradator. Halal de voi! Ati ajuns in halul asta de indoctrinati de bolsevici!
Iar situatia Romaniei s-a hotarat la Ialta. Asa ca oricat vrem noi sa ne invinuim unii pe altii, hotararea asupra viitorului Romaniei nu a fost luata la Bucuresti!
Si apoi, intrand intr-un razboi impotriva unei tari de 10 ori mai mare decat a ta, impingand frontul peste Nistru fara sa iti ceara nimeni asta si ca sa ajuti pe nemtii care dadusera ardealul in 40 ungurilor si trimitand toata armata romana la cotul Donului, la ce se putea astepta Romania condusa dictatorial de Antonescu si camarila lui care extorcau bani publici prin orice mijloace si care il amenintau pe Rege cu expulzarea daca se amesteca in problemele statului?
Cu ce vroia Antonescu sa mai lupte dupa ce distrusese toata armata in aproape doi ani de retragere in care a acceptat ca nemtii sa stea mai mult in arriergarda?
Cam cu ce armata si cu ce materiale mai vroia Antonescu sa mai apere tara?
Cam cu ce vroia antonescu sa ii opreasca pe rusi care se aflau deja la 10 ore de Bucuresti?
Il acuzam noi oare pe Antonescu acum ca a distrus tara din excesul lui de zel? Oare ne gandeam la asta? Sau scriam in ruseste acum?
Vorbesti prostii domnule.
De multe poate fi acuzat Antonescu dar In primul rand chiar si comunistii au gasit aberanta ideea ca Antonescu ar fi furat bani.
In al doilea rand vorbesti din auzite, stai de vorba cu un veteran 2 si apoi vii sa te ratoiesti pe aici cu opinii luate de la tot felul de mafalde de cartier.
In al treilea rand cele mai mai pierderi la Stalingrad le-a suferita armata Germana, ei fiind prinsi in incercuire. Nemtii au luptat cot la cot cu noi, si nu ei au dat nordul transilvaniei ci am pierdut in instanta Italiana pentru ca pe Carol l-a durut fix in cur.
Sa crezi ca noi puteam ataca pana la Nistru si gata e o tampenie care nici nu merita luata in discutie.
Tatal meu, Dumnezeu sa-l odihneasca , avea 20 de ani cand la 22 iunie 1941 ,maresalul Ion Antonescu a dat celebrul ordin ” Ostasi ,va ordon ,Treceti Prutul „, mi-a povestit adeseori in copilaria mea, despre vitregiile indurate pe front ,asa cum le-a perceput el ,la nivelul companiei a regimentului si diviziei din care facea parte luptand ca artilerist pe obuziere skoda caibru 150 mm ,luptele de la cotul Donului ,chinurile ,foamea si setea indurate (beau apa din causul copitelor de cai ) incercuirea ,si mai apoi perioada de prizonierat si infintarea de catre rusi a diviziei Tudor Vladimirescu formata din prizonierii de razboi romani .
Din pacate amintirile s-au estompat in timp (au trecut multi ani )si nu mai retin prea multe amanunte din istoria traita de el intre 1941-1945 .
Bunicul meu s-a intors de la Cotul Donului. Eram eu prea mica sa stiu sa intreb si sa ascult, dar m-a marcat faptul ca nu prea dorea sa-si aminteasca. Spunea ca au venit pe jos, plin de paduchi. Nu stiu in ce conjunctura a venit, cand, etc. Il chema Perlea Ilie, din jud. Buzau si a trait pana la 98 ani. Daca exista o carte sau alte marturii efective ale bunicilor vostri as vrea sa citesc.
DUMNEZEU sa-i ierte si MAICA DOMNULUI sa-i odihneasca pe cei care au cazut.Dar problema e ca au fost trimisi la abator de o clica nenorocita.Ce rezultat putea sa fie cand erau neinstruiti,nehraniti,neimbracati iar soldatul era tratat mai rau ca vita de subofiteri si ofiteri?Cand armamentul era cumparat de la tarii care lau folosit in primul razboi mondial?”Domnii”ofiteri de cariera erau ca si acum „pilosii” aranjati de taticu,angajati nu pentru calitati.Acum armata noastra la nivel de conducere si executare arata mai bine?Cata spaga si pile trebui sa aiba un candidat pentru o cariera in armata,politie sau jandarmerie?La noi treaba cu”sacrificiu””patrie”nu a fost valabil decat la gloate,clasa politica de atunci,de acum,patroni si mosieri de atunci si acum,au fost si sant cei care PROFITA fara sacrificiu,fara onoare,fara bun simt.GLORIE CELOR CAZUTI!!!
bunica-miu din partea lui taica-miu era sergent, comandant de baterie anti tanc in armata a 4a, cu 3 tunuri de 47mm in comanda. povestea ca trageau in tancurile alora ca disperatii si doar le zgariau. imaginati-va cum e sa manevrezi un tun, afara, in conditii de frig crancen, cu o mare de oameni si tancuri venind asupra ta. in fine, au tras in aia grupa mare, iar in urma mortilor veneau valuri-valuri. gen omorai 1, apareau 1000. eram prea mic sa-mi aduc aminte exact povestile, iar el a murit de mult. pana la urma li s-a dat ordinul de retragere dupa o rezistenta apriga si practic au fugit pana la Rostov! la fel ca multi altii, a ajuns in 1945 in Muntii Tatra.
bunica-miu din partea maica-mii era infanterist in armata a 3a. din cate am inteles, sectorul unde era el cantonat a fost lovit doar de un flanc al unei directii de atac sovietice, fapt ce le-a permis sa reziste mai mult, dar in conditii foarte grele si cu munitia pe sfarsite. la fel ca si in cazul celalalt, valurile de sovietici veneau unul dupa altul. pana la urma, li s-a ordonat retragerea spre a scapa de incercuire. a luat apoi parte de incercarea de contra-atac, dar cum aceasta a esuat, s-au retras inapoi la Rostov. a fost ranit si trimis in tara. si el a murit de mult si nu mai pot afla detalii.
tin minte ca de fiecare data cand povesteau (rar ce-i drept) se schimbau la fata si intrau intr-un fel de transa, manifestand grimase, o mimica a fetei si o gestica ce nu le erau comune…
concluzie: cei peste 150mii de romani cazuti acolo au murit eroic, dar degeaba. sovieticii trebuiau sa castige razboiul pentru ca asa se stabilise la scara planetara – vedeti urmarile de atunci cu razboiul rece samd. pana in zilele noastre.
noi din pacate si cand am castigat am avut ceva de pierdut, vezi 1877 – 1878 si 1916 – 1918.
Da, au murit oameni plecati la lupta cu un anumit crez ori influentati de mersul evenimentelor de atunci, de opinia creata. S-a mers dincolo de Nistru in niste situatii greu de identificat, dar la decizia lui Antonescu. Probabil nu erau nici multe alternative viabile. Soldatii au executat ordinul si au facut ce-au putut, in conditiile date. La Stalingrad, nu puteam apara eficient un fron atat de larg cum ne-a fost atribuit. Opinia noastra despre pericole, nu a fost ascultata de aliatul german, ocupat cu luptele din oras. Tragedia a fost destul de mare si evident, de aici a inceput tot regresul, inclusiv retragerea celorlalte trupe romanesti care luptau, alaturi de nemti, in Caucaz.
A fost o prima intelegere defavorabila pentru noi intre Molotov – Ribbentrop, inaintea inclestarii germano-sovietice, dar a fost, mai apoi, intelegerea de la Yalta, care a trasat noile influente si Cortina de Fier. Englezii si americanii (reprezentati de conducatorii lor batrani, muribunzi, bolnavi), ne-au lasat atunci sub influenta sovietica. Cam asta este toata povestea.
S-au implinit 70 de ani de la dezastrul de la Stalingrad, in iarna trecuta si nimeni nu a spus o vorba, despre acest eveniment, asa cum a fost, in istoria nastra recenta, traita de persoane inca in viata. Suntem slabi si mici…
Cand aud cintiti soldati…au murit ca sa ce ma?sa apara daniela crudu la tv si sa se dezbrace toate curvele?ce e cu nesimtirea asta?au vrut libertate acu li sa dat libertate si presa nu stie ce sa faca cu ea,niste pacalici,PSD PNL PDL PPDD PLM si cn morti lor o mai fi ca sunt toti niste nenorociti,au facut sa para ca toti au murit in zadar si crap de nervi cand vad ce a ajuns tara asta,credeti ca daca cei de atunci stiau ce se alege de tara si de sacrificiile lor mai stateau acolo pana mureau?eu creca se sinucideau nu mai asteptau sai prinda rusi…niste nesimtiti astia de la tv,astea subiecte de discutat nu ca cine e regele tiganilor si ce se mai discuta azi ca ia luat masina lu leo ce inseamna frate obraznicia asta?cea mai mare nenorocire cei care au murit pt noi si dupa li sau spus tradatori
ion si bunicul meu a luptat la cotul DONULUI si a fugit inainte sa i urce in tren a mers pe jos pina n ROMANIA au mers nu mai noaptea prin paduri au baut apa din urmele de senile si au mincat iarba erau dati disparuti Cind au ajuns i s-a facut mila unui general le adat drumu acasa sa si vada familiile si apoi s-au intors ca erau plini de paduchi si aveau dizenterie vreau sa stiu mai multe
inedelcu79@yahoo.ro
Si se implinesc 71 de ani de la nefericitul eveniment.
Cinste si eterna recunostinta pt toti cei cazuti pe campul de lupta.
Sa le apindem in memoria lor o lumanare si sa spunem si o rugaciune.
Am o intrebare: a intrat cineva in posesia memoriilor bunicului lui Ionut? Cel ce a postat in data de 14.nov.2010? Personal i-am trimis mail insa nu am primit nici un raspuns.
Daca are cineva acele memorii daca se poate sa le trimita pe adresa andrei2fun@yahoo.com.
Plang, plang, PLANG!!!!!
De 5 zile plang, de cand am descoperit articole si filmulete despre soldatii romani morti pe Frontul de Est.
150.000 de militari morti, disparuti, distrusi.
Ma uit cu ochii plini de lacrimi la un filmulet scurt despre prizonierii romani de la Cotul Donului, acele suflete, acele fiinte prost imbracate si pe care doar caciulile mari si albe erau cele mai groase bucati de vesminte impotriva iernii din Rusia, soldati care au indurat geruri cumplite in haine subtiri, care luptau cu armament vechi si care erau carnea de tun ale celor puternici.
Aceia sunt bunicii nostri, pe care n-am stiut sa-i primim la intoarcere cu recunostinta, ci cu inchisori bolsevice si cu alti ani grei de temnita. Sunt bulversata, credeam ca o sa-mi inchei anul cu un bilant pozitiv, dar il inchei cu durere in suflet, ravasita de trista noastra istorie, de ISTORIA NESPUSA SI ASCUNSA.
De ce n-am invatat la scoala adevarul, de ce nu stiu de masacrele si holocausturile romanesti asupra populatiei civile din Basarabia si Bucovina si a militarilor romani vinovati de crima de a fi…militari???? De ce nu m-a invatat nimeni ADEVARUL????
De ce n-am invatat la scoala despre Masacrul de la Fantana alba, despre atrocitatile hortystilor, de ce nu mi s-a spus despre masacrul de la Balti?
De ce nu nu se rescrie istoria romanilor? Pana cand sa suportam tradatorii de patrie care ne-au furat tot, de la istorie, adevar, bogatii, pana la suflete si sperante???
Prin aceste cuvinte, prin lacrimile mele, aduc un omagiu tuturor soldatilor romani cazuti pe fronturi, uitati, luati prizonieri, umiliti si ucisi.
AMINTIRE ETERNA CELOR DISPARUTI!!
Ne plangem istoria, eroii , neamul. Bine ati venit doamna in grupul celor care ne gandim la ei si ii plangem pe eroii nostri cazuti la Cotul Donului.Respect deosebit doamna.
Calatoresc mult prin tara si vad monumentele celor cazuti. Dar in marea lor majoritate, sunt monumente ale eroilor primului razboi mondial. Liste lungi de oameni rapusi, pe toate laturile. Oameni simpli, de la tara, carne de tun, victime de razboi.
Cei ce au luptat la Cotul Donului cred ca lipsesc, in marea lor majoritate, de pe monumente. Sansele de a mai aparea, scad in timp.
Lipseste dorinta de a face cunoscuta Campania din Est, dezastrul din iarna 42/43, cu tot ce a urmat. Daca cineva doreste sa sprijin acest demers, rog sa ma contacteze. GN
Si eu i am trimis email si nu a mai raspuns de atunci nimic .
EU NU POT INTELEGE CATEVA LUCRURI…
legat de armata romana la COTUL DONULUI.
Si eu am un strabunic ce si-a pierdut viata acolo… nici macar nu stiu Divizia, Regimentul si Batalionul in care a fost.
Provenea din jud Ramnicu Sarat (cum erau atunci judetele) si asta ma face sa cred ca era DIVIZIA-5, REGIMENTUL-9 Rm Sarat daca s-au facut incorporarile pe regiune… (loc. Valcelele)
Divizia 5 a fost prinsa in incercuire si apoi coordonata de Gen Lascar
1. Am inteles ca nu aveau echipament Anti-Tanc dar…
Eu nu inteleg de ce bateriile de Artilerie nu a deschis focul in tancurile
rusesti, cu tunurile din dotare… (aveau si tunuri ce puteau sparge un T34)
2. Armata romana se astepta la un atac…
Nu inteleg de ce pe timp de noapte… nu trimitea in regiunea minata… trupe
de cercetare pentru a impiedica scoaterea minelor de catre genisti
Cum adica sa traga cu artileria in tanc cu ce munitie? In plus ca alea nu trag la distanta mica.
Ma intelege, cand au venit rusii au venit puhoi de nu mai aveau astia boabe sa traga in ei.
Nemtii nu stiau ca rusii aveau atatea tancuri in dotare si noi ne bazam pe ei pentru informatii si logistica.
Tatal meu mia spus ca un sergent a fost lovit de o schija de brand singele lui la iproscat in gura in trnseu la cotul donului 2luni nu au putut iesi din transeu fontul sa rupt iarna intro diminata cind a iceput sa bata catiusa a venit pe jos pina in gara Volnovoaca.
Si bunicul meu Timohi Mircea din Sarata Basarab, comuna Hanesti, Botosani, era caporal si a murit la Odessa. Caut informatii, dar nu am gasit nimic. Stiu ca un proiectil a cazut peste o masina in care se aflau toti cei trei frati. Cine stie ceva il rog sa ma informeze.
Pacat ca istoria recenta , relateaza prea putin sau deformat , participarea armatei romane la luptele de la cotul Donului , in schimb fragmente de istorie traita pe viu , ne-au parvenit de la parintii si bunicii nostri , .Dumnezeu sa-i odihneasca .
In fiecare an, in decembrie, mi-am facut un obicei de la care nu ma mai abat, de a citi carti de istorie adevarata, de a vedea filme si documentare de razboi, de a urmari filmulete de pe net cu imagini de arhiva cutremuratoare, de a afla amanunte despre masacrele romanilor sub ocupatia hortysta, sub rusi sau altii. Incerc cu fiecare an sa gasesc alte si alte lucruri despre istoria adevarata, cea care nu mi-a fost predata la scoala, si incerc din rasputeri sa elimin toata informatia infestata de bolsevism si comunism care mi-a fost injectata de falsificatorii istoriei. Incerc cu toata dorinta sa aflu un adevar cat mai curat despre Maresal, despre ex-rege, despre rolul Armatei romane in ultimele 3 razboaie cumplite prin care a trecut tara noastra. Cand eram mica, am gasit in biblioteca parintilor niste carti daruite de un preot, despre Ardealul sub administratia si ocupatia hortysta a anilor ’40 si masacrele asupra romanilor si evreilor. Acele carti mi-au deschis inima, dar mai ales ochii, si m-au facut sa-mi doresc cu ardoare sa aflu adevarul cat mai curat, pentru ca stiu ca adevarul istoriei scrise este intotdeauna cel al invingatorului.
Luna decembrie este dedicata trecutului patriei noastre si mai ales al celui de-al doilea razboi mondial, ma incarca sufleteste enorm, ma tulbura si ma face sa plang, dar nu mai pot sa ignor trecutul care mi-a fost ascuns. Acum pot singura sa-l caut si sa aflu ororile, dramele, nenorocirile prin care a trecut acest popor. Tot acum, in aceste saptamani pana la sfarsitul anului, simt cum mi se strange inima cand stiu ca mai exista doar o mana de veterani romani in viata care sunt uitati. Cand vor disparea si ei, va disparea legatura directa cu toate sufletele de ostasi care au ramas ingropate in pamanturi straine, care au inghetat in transee, au plans, au simtit frica si teroare la fiecare atac.
Citesc despre ororile inchisorilor comuniste, citesc despre Razboiul de Independenta al Romaniei, despre Frontul de est, despre Batalia de la Stalingrad, citesc despre ororile din Basarabia anilor ’40, despre masacrele asupra civililor si a soldatilor romani.
Desi am fost mintita, ca de altfel atatea generatii, tot am aflat, cu lacrimi multe in ochi si cu inima inundata de sentimente covarsitoare, despre aviatoarele din Escadrila alba, Odessa, masacrul de la Fantana Alba, macelul de la Lunca, Cotul Donului, Muntii Tatra, Ardeal, asediul Sevastopolului, deportarile in Siberia si gulagurile asasine, tradarea soldatilor romani la Stalingrad, Ip, Traznea, Moisei, exterminarea elitei Romaniei, NKVD-UL iadului…
Mi se rupe inima de mila de cate ori ii privesc pe soldatii romani luati prizonieri pe Frontul de Est, filmati si fotografiati in haine militaresti subtiri, inghetati, morti de foame si de frica, raniti, cu caciulile acelea mari si albe, marsaluind cu paturile pustilor rusilor langa ei pe un drum care nu a mai avut intoarcere decat pentru foarte putini dintre ei!
Caciulile acelea albe, care m-au atins, mi-au ramas intiparite pentru totdeauna pe suflet, au devenit pentru mine simbolul disperarii si dramatismului acelui Cot al Donului, e ceva ce nu pot explica! De cate ori le vad, ma inunda un sentiment imens de mila si compasiune pentru ei si parca simt nevoia sa-i imbratisez, cumva, prin ecranul computerului si sa-i incurajez.
Multumesc cu tot sufletul meu tuturor celor care au puterea si constiinta curata sa scrie adevarata istorie, pe net si in lucrari care uneori sunt respinse de edituri consacrate. Tradatori au fost si vor fi mereu, dar acum exista internetul si nimeni nu-mi mai poate spala creierul, pentru ca pot si vreau sa aflu singura care este adevaratul trecut al patriei mele.
Voi reveni in fiecare an pe 28 decembrie aici si voi scrie cateva cuvinte in memoria lor, in amintirea acelor bravi si curajosi soldati care au fost luati din casele lor si de pe pamanturile lor si dusi in razboaie din care nu au mai scapat cu viata.
In fiecare an, pe 28 decembrie, voi scrie aici pentru acele suflete distruse si sacrificate in numele si interesele altora, sau pentru dezrobirea pamantului romanesc si recucerirea independentei.
Acesta este omagiul meu adus, dincolo de mormant, tuturor soldatilor si ofiterilor care, din porniri patriotice adevarate, au pus mai presus de linistea si viata proprie, eliberarea pamantului romanesc si reintregirea neamului.
Acesta este omagiul meu bunicilor si strabunicilor nostri!
Treceti batalioane romane Carpatii
SDST – Scrisoare de pe Front
Nimeni Altu’ – Fii ai bravilor soldaţi
Somn lin, odihna vesnica si sa va fie pamantul usor pe morminte, oriunde va dormiti somnul de veci, BRAVI SOLDATI ROMANI!
Nu va voi uita niciodata!
BASARABIA, PAMANT ROMANESC!
BUCOVINA DE NORD SI HERTA, PAMANT ROMANESC!
Am numerele de telefon a doi veterani care au luptat pe frontul de Est, foarte in varsta, unul sigur a fost la Stalingrad.
fratele bunicii mele a scapat de la Cotul Donului . a fost ranit . un glont i-a intrat prin barbie si i-a iesit prin gat . dar l-au trimis iar pe front . a fost dat disparut dupa 23 august 1944 . nu stie nimeni ce s-a intamplat cu el . probabil ca fost impuscat de rusi sau dus in Siberia unde a murit . ultima scrisoare de la el e datata cu vreo 2 zile inainte de 23 august . unchiul Toma . din Bobocu , judetul Buzau .
bunicul meu Ion Z Mihaiu din Sageata , Buzau , a facut parte din trupele care au trecut Prutul in ’41 . cavalerist . a supravietuit razboiului . a fost veteran de razboi . a trait peste 90 de ani .
si mai stiu o poveste spusa de tatal nasei mele de botez . cred ca era comandant de pluton ceva . se retrageau din fata rusilor la Cotul Donului . cei ce ramaneau in urma erau impuscati de o rusoaica blonda cu parul lung , cu grad de ofiter in armata sovietica , care ii urmarea calare de la distanta . in cele din urma , el s-a ascuns dupa o movila de zapada , a asteptat-o sa intre in raza de actiune a pustii mitraliera si a lichidat-o .
[…] De pe Cipslim: […]
Salut! Va semnalez initiativa gen Radu Theodoru de a construi un monument (o troiță memoriala) pentru eroii romani cazuti la Cotul Donului in 1942. Toate detaliile sunt trecute pe noul site Cotul Donului (la wordpress.com) http://www.cotuldonului.wordpress.com. Va rugam mediatizati aceasta initiativa si sustineti financiar daca puteti construirea monumentului. Inaugurarea va avea loc pe 21 mai 2015 (Inaltarea / Ziua Eroilor) la manastirea Comana, unde sunteti de pe acum invitati! Doamne ajută! Emilian, administrator continut site cotuldonului.wordpress.com.
Abia acum am vazut si eu acest anunt… Din intamplare, chiar am fost cu familia la Comana, in weekend, nu insa si la manastire.
Maine o sa depun o suma de bani.
Este insuficient constientizat acest moment trist al istoriei noastre!
Am observant ca nici in comunele de la noi nu prea sunt monumente ale eroilor din al Doilea Razboi Mondial. Cred ca nu mai stiau ce sa faca de necaz comunitatile, cu toate evenimentele ce au urmat, iar acest aspect a picat intr-o umbra… Cred ca regimul nu incuraja aceste initiative, mai ales pentru cei ce au luptat in Est. Sau tocmai ca erau si cei ce au murit in Est.
Predomina cele din Primul Razboi Mondial.
Orice se poate spune despre rusi, dar un singur lucru nu cred ca se poate spune: ca sunt usor (sau posibil) de cucerit prin lupta. Cine are aceasta intentie ar fi bine sa se gandeasca si sa mai calculeze de inca 100 de ori ca s-ar putea ca ceva sa ii scape: vitejia si calitatile native de luptatori neinfricati. Pacat ca au fost cuceriti ideologic o perioada de timp (epoca comunista) de catre MAFIA jhidano-sionista-masonica-satanista care acum stapaneste (tot ideologic) SUA si mare parte din Occident.
De la Cotul Donului s-a intors bunicul meu ranit,nu a vrut sa-mi povesteasca,dar…de fiecare data cand il intrebam de razboi,se uita lung la mine,ochii incepeau sa-i lacrimeze,se ridica de pe pat si pleca….
Am aflat de la mama ce îşi aminteşte ea: fratele bunicii mele a luptat la Cotul Donului, apoi în divizia Tudor Vladimirescu în Munţii Tatra. După război, s-a întors în Bărăgan, l-au bătut comuniştii ani de zile că nu vroia să dea pământul la CAP. Toată viaţa lui a aşteptat să vină americanii. A iubit pământul mai mult ca pe sine însuşi. Acum are 93 de ani, e lucid, sănătos, poate picioarele îl mai lasă niţel. Ar trebui să merg până acolo să îi înregistrez povestirile, poate îşi mai aminteşte de oameni, de nume, de cei dispăruţi. Nelu, Ion Pătraşcu din Grindu, Ialomiţa.
Oameni buni, să spun și eu că tatăl meu a luptat in acest război, că un unchi al său a fost luat prizonier la Cotul Donului și a stat acolo 7 ani. Unul dintre lagăre a fost Oranki, însă știu foarte putin despre evenimentele trăite de ei și despre infernul prin care au trecut. Tata ne poveste puțin din care am reținut câteva întâmplări. Abia acum, când ei nu mai sunt, îmi iau seama cât de prețioase erau informațile lor. Din această cauză am început să citesc tot ce are ca subiect Al doilea război, în special memoriile celor care au participat direct la evenimente și vă mărturisesc că am găsit lucruri impresionante, copleșitoare care dovedsc că noi, românii, suntem și putem fi extraordinari din toate punctele de vedere: inteligență, cultură, moralitate, eroism, istețime, sacrificiu, datorie, rezistență, umanism, hărnicie etc
Iată câteva dintre aceste cărți:
– Oranki, Amintiri din captivitate, de Pr Dimitrie Bejan
– Pătimiri și iluminări din captivitatea sovietică, de Radu Mărculescu
– Memoriile Căpitanului Dumitru Păsat
– Cotul Donului 1942 (contine documente și mărturii ale combatanților adunate de Vasile Șoimaru, prof la Univ din Chișinău)
– Infernul de pe frontul de est, jurnalele unui panzerjager (vânător de tancuri) german 1941-1943 Cartea este foarte interesantă în sensul că surprinde aceeași realitate ca și memorialiștii români.
– Infernul prizonierilor în Rusia sovietică de I. Oprișan, 2 vol.
Si bunicul meu a cazut prizonier la Cotul Donului si a fost dus in Siberia si in alte locuri timp de 5 ani . Din fericire a venit acasa si a trait pana la 90 de ani . Imi aduc aminte de serile de iarna cand stateam la gura sobei si ne povestea aventurile din razboi si din prizonierat . Il aprecia in mod deosebit pe generalul Antonescu si pe germani si ii ura in mod sincer si definitiv pe rusi . Totusi nu pe toti . Avea niste amintiri cu rusoaice care i-au salvat viata .
TATA A RAMAS INVALD DE RAZBOI LA COTUL DONULUI. ŞI…? AM RAMAS CU POVESTILE LUI. DUMNEZEU SA-I FIE APROAPE ŞI PACEA DE CARE A AVUT NEVOIE MULTI ANI SA-I FIE ALATURI!
Am revenit si in acest an (si anul trecut, dar probabil ca mesajul meu a intrat in spam) pentru ca in continuare in luna decembrie, mai ales spre sfarsit, ma incearca un puternic sentiment de mila, empatie, durere sufleteasca fata de bunicii si strabunicii nostri care au luptat in conditii ingrozitoare pe fronturi ca noi sa avem o tara.
Anul acesta, o stire bulversanta si nedreapta m-a indurerat: eroii de la Stalingrad si Cotul Donului au fost reinhumati in cutii de carton. Pe langa acest gest imoral, acele “cutii” trebuiau aduse in tara ca macar acum, dupa atata amar de vreme, ramasitele lor sa se odihneasca in patria natala pentru care au luptat. Cam aceasta este recunostinta unei clase politice nule fata de cei care ne-au fost si rude, dar si eroi!
Amintire eterna acelor suflete amarate si chinuite care si-au pierdut vietile in speranta unor vremuri mai bune pentru copiii lor!
Este Centenarul Marii Uniri, dar Romania noastra plange!
In aceste momente, in care tara este acaparata de infractorii din politica ce au deturnat statul de drept si aproape ca au ucis democratia, legalizand coruptia generalizata si infrangand ramasita de justitie independenta, noi, poporul roman, am devenit captivii grupului infractional de la varf! Prizonierii unor tradatori de tara si de neam! Al unor nonfiinte al caror loc este la inchisoarea cea mai neagra si definitiv ferecata!
Cu lacrimi in ochi, scriu ca sacrificiul martirilor tarii pare a fi fost inutil, incepand cu strabunicii nostri care au luptat aproape desculti si cu mainile goale si terminand cu tinerii care si-au pierdut viata in decembrie 1989 si iunie 1990.
Sunt trista, am inima stransa cand vad dezastrul din tara noastra, am fost in Victoriei de cate ori a fost nevoie, nu stiu ce o sa se aleaga de noi, dar nu vreau sa-mi pierd sperantele ca romanii se vor rascula odata si odata impotriva mafiotilor care au murdarit pur si simplu tot ce inseamna viata demna si speranta! Nici un tradator de patrie si popor nu a fost vesnic, noi suntem aici si aici vom ramane! Intr-o zi, poporul roman va invata ca a trai in libertate si nu in dictatura este cel mai de pret lucru, si ca inaintasii nostri au murit pentru ca noi sa avem o patrie si sa fim stapani pe destinele noastre! Suntem datori si pentru ei, nu numai pentru vietile noastre si ale celor care vin dupa noi, sa aparam aceasta libertate!
Amintire eterna strabunicilor nostri care au luptat pentru ca noi sa avem o Romanie intreaga, o tara si un loc al nostru, si chiar daca multi dintre fratii nostri sunt pribegi si ai nimanui prin lumea intreaga, pamantul nostru inca este al nostru, este aici, avem o tara! Datorita lor, noi avem o tara! Romania noastra draga si frumoasa!
Pace vesnica tuturor martirilor!
Lumina in sufletele voastre, frati romani!
fratii tatalui meu au luptat la cotul Donului, nu s-au mai intors acasa si nu s-a mai aflat nimic despre ei. as vrea sa pot gasii macar un document ceva unde sa fie trecut numele lor
Un gand dureros pentru toti romanii care au pierit in acest razboi pentru a reintregi patria, sau care si-au petrecut anii de prizonierat in disperare, asteptari si sperante neimplinite!
Sa aiba lumina si pace acolo unde-or fi!
Recunostina vesnica!